Să ne respectăm unii pe alții!

Dacă nu ne iubim, așa cum sună îndemnul religios, măcar să ne respectăm.

Biserica, în această perioadă de pandemie, s-a manifestat matur. A respectat reglementările interne. Nu a pus nici un moment la îndoială competența medicilor care au impus conduita de combatere a epidemiei.

În același timp, nu a cenzurat nici atitudinea unor slujitori sau apropiați ai Bisericii, care prin mesajele lor – scrisori deschise către autorități sau Președinte -, nu au făcut decât să creeze controverse publice inutile și derutante. Autoritățile care – cel puțin la nivel național – au coordonat cu tact lupta, fără să folosească tehnica fricii și șocul exprimărilor tari, nu au luat măsuri după bunul plac, ci ca urmare a construirii unei strategii de combatere a Covid – 19, strategie inspirată din experiențele altor state și adaptată dificultăților economice interne.

Îngrădirea dreptului de manifestare publică a religiei nu este rezultatul voinței autorităților. Este consecința unor realități epidemiologice.

Atât de departe a mers lipsa de adecvare a unora încât, l-au atacat pe Patriarh. Mesajul a fost rostogolit inclusiv din interiorul Bisericii. Gata, istoriei i se impunea să scrie că Patriarhul Daniei trebuie să rămână menționat ca patriarhul care a închis bisericile de Paște.

Aberant, fără îndoială! Și apoi, istoria știe ce să scrie și nu așteaptă sugestii verbale, ci fapte. Cu siguranță, Patriarhul Daniel, va rămâne în istorie pentru realizările evidente, pentru care a fost adesea jignit public pe nedrept, de cei care ne fiind în stare să facă nimic, lovesc în cei care au tenacitatea, voința, priceperea, limpezimea planurilor și înfăptuiesc. Patriarhul întruchipează calitățile menționate anterior și în lumea valorilor dărâmate, are de îndurat. Dacă la toate acestea mai adăugăm și atitudinea extrem de serioasă, total opusă modelului flecar și ieftin, destul de căutat de către contemporani, sigur că are și va avea multe de îndurat.

În pofida tuturor acestor factori externi, Biserica s-a dovedit înțeleaptă social și cu dragoste pentru omul care este supus riscului bolii. A lăsat de la ea pentru binele comun.

În același timp, a sprijinit financiar și moral sistemul medical și pe cei în suferință. Uneori a făcut public sprijinul, alteori nu. Dar de făcut a făcut-o, fără să invoce lipsa unor elemente obligatorii în misiunea spirituală pe care o are. Nu a spus spus că are în grijă doar sănătatea spirituală și a dovedit că dorește binele fizic și spiritual.

Susținerea sistemului sanitar, conform organizării statale, se face din banii colectați la fondul de asigurări pentru sănătate. Biserica ar fi putut să se preocupe prioritar de personalul ei, care se confruntă în această perioadă cu mari probleme. Dar a dovedit că face tot ce îi stă în putință să ajute omul, omul bolnav, indiferent de credințele lui.

Biserica nu a invocat motive de acest gen și a sprijinit substanțial prin donații sistemul medical. Iar când a făcut-o, nu au existat voci care să spună că statul este laic și nu se cuvenea, așa cum afirmă un senator USR zilele acestea, când contestă protocolul de colaborare între Patriarhia Română și Ministerul Afacerilor Interne, referitor la cadrul în care se va organiza sărbătorirea Paștelui, în 2020.

Nimic nu este mai murdar decât să transformi o catastrofă în prilej de promovare a ideologiilor ateiste sau a populismului vulgar. Din păcate, ambele manifestări țipă din gura celor care, incapabili să-și asume responsabilități, încercă să devină simpatici pe necaz și suferință, ori să-și impună convingerile folosind un prilej ca acesta.

Dacă nu suntem în stare să ne iubim unii pe alții, măcar să ne respectăm unii pe alții.

Românii care vor să-și manifeste credința religioasă – chiar și în cadre rigide -, trebuie respectați. Cei care cred că doar mâncarea și munca sunt nevoi de strictă necesitate, trăiesc o mare eroare când vor să restrângă viața semenilor doar la atât de puțin.  Manifestă lipsă de respect toți cei care încearcă să impună convingere lor, folosind un prilej de constrângere, în defavoarea celor care simt chemarea spirituală a Sărbătorii. Cu siguranță, un creștin va ajuna, ca să înlocuiască drumul la alimentară, cu cel după Pască.

De ce ar fi mai îndreptăți căutătorul de hrană fizică, decât cel de hrană spirituală? Dacă vom analiza statistic vom vedea că ieșirea pentru lumina pascală este nesemnificativă ca expunere, comparativ cu toate celelalte părăsiri ale domiciliului. Și apoi, în domeniul minunat al imunologiei, credința are un rol verificat….

Așadar, manifestarea dreptului la libertate religioasă în cadru organizat este firească. Nu e deloc criticabilă. Isteria, conform căreia s-a identificat, în sfârșit, unde se află pericolul real al răspândirii epidemiei, este nelalocul ei, la fel de tare precum este și statul pe margine și arătatul cu degetul, pe care unii îl practică cu nesaț, de teama că cei ce administrează situația astăzi vor deveni eroi.

Așadar, fraților, bucurați-vă de Paști! Respectați regulile, respectați semenii, fiți precauți, aveți grijă de viața proprie și a celor din jur, dar bucurați-vă!

Sale!