Întoarcere la greci

In fata Olimpului, așteptând soarele blând al Greciei, care rasare privind doar cu un ochi la Olimp, parca temător sa nu-l deranjeze pe Zeus, la ce te poți gândi?!

La modul in care grecii vechii își explicau lumea. Nu era fenomen pe care sa nu simtă nevoia sa-i dea o explicație.
Va mai amintiți fascinanta lume a Legendelor Olimpului?
Între lupte iraționale, vieți hedonice și plăceri contesatbile, amestecul de zei și oameni, de durere și dragoste, se mila și răzbunare fascinează.
Aparent e un joc de copii capricioși. In adâncul poveștilor se găsește sensul profund al vieții.
De la mirosul Prometeu, la perseverentul Sisif, de la apariția continentelor, printre care și frumoasa noastră Europa, la apariția paianjenului sau a râurilor, totul fascinează in Legendele Olimpului.
Prometeu le-a dat muritorilor focul pentru a-i ajuta sa nu se mai chinuiască, dar le-a dat și focul interior. Sisif păcălise moartea in așa hal încât Hades a rămas fără …clientela. Râurile s-au născut din lacrimi, iar paianjenul din dragoste și invidie. Continentele? Din relații fraterne…

Cât de frați sunt in istorie locuitorii continentelor….

In fine, sub soarele care in cele din urma s-a ridicat acoperind Olimpul, la ce sa te gândești decât la spiritul grec, pe care, cel puțin parțial, îl găsești viu și astăzi.
Poate nu întâmplator atunci când lumea stătea cu sufletul la gura de grija falimentului Greciei, grecii stăteau la terasa și conversau.
De fapt nu pierdeau timpul. Căutau explicatii la ce se întâmpla, ca pe vremuri.

A doua zi se întâlneau iar la cafea, pentru ca nu găseau, poate, cea mai buna explicație.
Criza a trecut. Grecii aparent s-au adaptat. Doar aparent, pentru ca e clar, nu poți schimba o rădăcina filozofica atât de adânca.
Vor caută mereu explicații, și , sigur, nu se vor lasă aliniati la pofta unor concepte in care nu cred, devenind o simpla colonie de munca, deposedată de spiritul comunitar și de modul arhaic de lucru.

Sale!