Omul rețetă

Brăila are un farmec special. Poartă în spate istoria unui oraș…colonial. Clădiri monumentale, cu fațade care vorbesc, amintesc de despre multiculturalitatea vremurilor care nu au trecut indiferente.

Orașul astăzi nu este nemaipomenit de bine întreținut. Centrul e mai mult spoit, iar străzile sunt mai des cârpite, decât reparate.

Din loc în loc, câte o clădire cu aspect imposibil de regăsit în imaginația arhitecților de astăzi, cedează. Cade. Oboseala anilor.

O mică plimbare spre malul Dunării, pe străzi vechi, iți recompune descrierile comunistului pocăit, Panait Istrati. Istrati, ca și Kazantzakis au avut nevoie de o vizită în inima bolșevismului, pentru a realiza ce e adevărat și ce nu. Atât de violentă a fost realitatea, încât trezirea lui Istrati a fost violentă. Deci Istrati s-a lămurit în final cum stă treaba …brăilenii, după culoarea politică pe care încă o mai arborează, se pare că trăiesc mai degrabă melancolii roșii.

Ei bine, în acest oraș, pe care, cândva, timp de o săptămână l-am luat la picior, fascinat de fațade, frontispicii, tramvaie și biserici, există un om special, un creator, un vizionar. Da, farmacistul Ion Bobaru este un vizionar, deși, mulți din breaslă îl consideră legat doar de trecutul profesiei.

Pe strada Galați, la numărul 29, se află una dintre clădirile care dau mărturie despre gloria trecutului arhitectural al Brăilei. Monument istoric, impunătorul edificiu amintește de ceea ce erau farmaciștii altă dată. Erau făcători de leacuri. Industria nu-i standardizase. Nu le răpise mojarul. Amestecau materii vii pentru a duce viața mai departe.

Fugind puțin cu mintea de la farmacia Faltis, căci așa se numește farmacia domnului Bobaru, îmi amintesc un capitol din America fără etaje, carte rezultat al călătoriei făcute de rușii Ilf și Petrov, la dușmanii americani.

Cu umor, dar și cu realism, cei doi povestesc cum oamenii de afaceri americani le-au luat farmaciștilor de sub mână meseria pe care o practicau de mii de ani. S-au gândit că e rentabil să producă ei industrial ceea ce fiecare farmacist în parte făcea în laboratorul lui.

Industria a câștigat, dar a dispărut unicitatea. În fiecare preparat exista mai mult decât amestec de substanțe active și ingrediente. Era artă. Era personalizat. Era pentru pacientul respectiv și nu pentru pacientul universal.

Considerat anacronic de către unii dintre colegi, farmacistul Bobaru nu face comerț cu medicamente, ci creează. Folosește ceea ce Dumnezeu  dat oamenilor din totdeauna. Natura. Plantele. Din ele trage sevele vindecătoare. Le culege, le usucă, le păstrează până la vremea la care le amestecă și le oferă spre vindecare sau ameliorare.

La un ceai al casei, îmi povestea că se simte farmacist de tradiție nu doar prin practică, ci și prin jurământ și îmi dădea exemplu unui document, care înregistra mărturisirea profesională la care erau îndatorați pe la 1600 farmaciștii sibieni, chemați să se îngrijească de materia primă, de plante.

Astăzi zeița Higia, simbolul farmaciei, este învinsă de zeul comerț. Practic, există o dihotomie între ceea ce studiază un student în facultatea de farmacie și ceea ce practică apoi. Poate și acesta este unul dintre motivele pentru care studiile în domeniu au devenit tot mai puțin atractive. Să înveți atâția ani să devii rotiță în …lanț…

Ei bine, domnul farmacist Bobaru a avut determinarea să-și facă profesia și să rămână ceea ce de fapt trebuie să fie un farmacist. Tot ceea ce-l înconjoară este altfel, până și copacii pe care i-a plantat în fața farmaciei…Ginkgo biloba.

Aproape ignorat de lumea universitară, care ar putea găsi în domnia sa sânge de practician adevărat, se bucură de încrederea publicului, a pacienților și reușește să meargă împotriva curentului comercial, dar în favoarea pacientului care caută remedii naturale, care să-i fie dedicate doar lui.

Nu vreau să-mi imaginez cât de greu îi este să-și facă treaba în lumea protocoalelor și …îndoctrinaților. Bănuiesc că sunt destui care nu pot înțelege de ce insistă, de ce nu intră în line, de ce nu profită de oportunitățile comerciale și continuă să  manufactureze leacuri, să muncească infinit mai mult.

Omul rețetă – pentru că așa am simțit nevoia dă-l numesc – face totul diferit pentru că este diferit. De la modul perfect în care a recondiționat clădirea farmaciei, la ordinea perfectă din fiecare încăpere, la altarul de jertfă al plantelor – laboratorul -, totul este diferit.

Ceea ce face acolo unde trăiește, în laborator, este sacerdoțiu. Printre vechile farmacopei, documente, însemnări, rețete, sticlărie de laborator de pe vremuri și aparatură modernă, farmacistul Bobaru calcă cu grația unui slujitor. Nici la dânsul și nici la la cei care-l ajută nu am găsit călcătura slujbașului ci, mai degrabă, un zbor prin buchetul de arome de plante.

Omul rețetă, nu face doar preparate, este un exemplu viu de viață, echilibru, normalitate, modestie.

Are stil. Este viu. Deși trecut de șaptezeci de primăveri, se mișcă tinerește, crede în viitor și probabil va trăi satisfacția momentului când tot mai mulți pacienți vor dori ceva făcut pentru ei. Vor dori să știe că redevin parte din natura de care s-au rup.

La farmacistul Bobaru găsesc ce caută! Omul e complet și pe deplin experimentat.

Totul are rost în ceea ce face și este făcut practic și total ancorat în tradiție. Arta și noutatea stau bine împreună la Faltis.

În timp ce sus stau plantele pregătite să susțină viața în altă formă, jos, în subsolul clădirii farmaciei de pe strada Galați, se află poarta de ieșire spre tunele de altă dată, care uneau în coridoare subterane, ca un metrou de siguranță, clădirile importante, cu malul Dunării, unde, în caz de restriște, familiile își găseau scăparea.

Când îl întâlnești și-i asculți poveștile cu leacuri ale domnului Bobaru, îți dă impresia unui Zalmoxe, păstrat în nervurile subterane ale Brăilei vremuri adânci și adus la suprafață, pentru ca lumea de azi să nu uite că farmacia este artă, iar vindecarea vine din raiul naturii.

 

 

 

Date personale: Mă numesc  Iulius-Paul Negoiţă și sunt fiul al preotului Iulian Negoiţă şi al Anicăi, de profesie economistă. M-am născut în comuna Vintilă-Vodă, la data de 19 iunie 1975 și sunt căsătorit cu Mirela, din anul 1997. Avem doi copii, Matei  și Andrei. Referințe studii: Am absolvit Seminarul Teologic „Kesarie Episcopul” din Buzău și sunt licențiat al Facultăților de Teologie ( Patriarhul Iusitian) și Farmacie (Carol Davila) Am urmat şi cursuri de formare în  Islanda, Cipru, Marea Britanie, Letonia  și  Germania. Am obținut, în 2002, titlul de doctor în Teologie la Universitatea  București. Vorbesc Engleză, Franceză, Spaniolă și am cunoștințe medii de Italiană și Rusă. La nivel de citit și tradus mă descurc și în Germană și Greacă. Activitate profesională: Domeniul ecleziastic: Sunt preot din anul 1997.  Întâi am fost  la Parohia Gherăseni și din 2002 sunt preot la Parohia Sfântul Apostol Andrei din Cartierul Micro 14 - Buzău. Am primit toate gradele onorifice până la cel de iconom stavrofor, iar în perioada 2010-2014 am fost judecător la Consistoriului Mitropolitan. Conform celor relatate în lucrarea 500 de personalități buzoiene. Cea mai importantă realizare pentru cariera de preot este considerată a fi contribuția la construirea ansamblul bisericesc din Cartierul Micro XIV, în centrul căruia se află Biserica „Sfântul Apostol Andrei”. Domeniul didactic: Am fost cadru didactic la Seminarul Teologic, Liceul de Artă și Colegiul Economic Buzău. Am funcționat la Inspectoratul Școlar Județean Buzău. Am fost în echipa de conducere și în corpul de inspector. Am fost purtător de cuvânt al instituției, pe toată perioada activității, adică timp de 8 ani. Din 2010, am fost director la  Palatului Copiilor Buzău, Școala Postliceale Sanitare Buzău și Colegiul Nicolae Paulescu din Râmnicu Sărat. Domeniul  farmaceutic: Ca farmacist, activez, încă de la înființare, în cadrul lanțului independent de farmacii „Iris Pharm”. Activitate filantropice : Am acordat burse de studiu pentru elevi care au urmat cursuri universitare și postliceale în domeniul medical, premii literare și artistice în cadrul concursurilor de profil și am susținut ameliorarea situației materiale a unor familii sărace. De asemenea, am susținut financiar apariția cărților de debut ale unor autori tineri și lucrări ale unor scriitori consacrați. Am susținut financiar și apariția unor lucrări bilingve pentru comunitatea rromă. Activitate civică : Am candidat în două rânduri la Consiliul Local Buzău și am obținut două mandate de consilier independent (2008-2012; 2012-2016). Am fost președintele Comisiei de Cultură, Culte, Minorități, Sport, Sănătate şi Asistență Socială. Din poziția de independent, în anul 2012 am candidat pentru funcția de primar al Municipiului Buzău, clasându-se al doilea, după candidatul USL, obținând un procent de 30,5% din voturi, respectiv 17.404 voturi. Activitate publicistică: Sunt editor la Editura Omega, calitate în care am editat și tipărit la tipografia proprie un număr peste 500 de lucrări. Ca jurnalist am fost membru în comitetul de redacție, editorialist sau publicist la  Ziarul Lumina, Jurnalul National, Revista Teologică, Mousaios, Glasul Adevărului, Analele Buzăului, Opinia, Sănătatea Buzoiană, Cronica de Buzău, Educația creștină, Lacrima, Viața Buzăului, Șansa Buzoiană, Tezaur. Am fost realizator de emisiuni radio și televiziune. Sunt autor sau coautor al mai multor volume de eseuri, proză, spiritualitate, istorie, pamflet politic: 40 de rânduri, Marchitanii roșii, Prin grădina lui Ilf și Petrof, Monografia Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Comuna Gherăseni, Cuvânt spre Cer - antologie de poezie religioasă ( coautor), Prin spini, Lectura șoaptei, Pagini de istorie locală.  Afilieri:  Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bucureștii - Secția Proză. Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România - Filiala București Membru al Colegiului Farmaciștilor din România - Colegiul București Pasiuni Călătoriile, arta, creșterea animalelor și cultivarea plantelor.

Lasă un răspuns:

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Site Footer

Sliding Sidebar

Despre mine

Despre mine

Paul Iulius Negoita

Facebook