Ceva e tot mai putred în noi

Perioadele de pandemie sunt mereu nemiloase. Bolile sunt necruțătoare. Omul este lup pentru om în lupta pentru supraviețuire. Totuși, în fața bolii și a morții, măcar atunci, oamenii devin mai…umani. Una dintre durerile acestei pandemii este depărtararea. Distanțarea socială e una. Depăratarea e altceva. De distanțezi social și eviți să faci ceea ce nu este obligatoriu să faci, eviți o întâlnire inutilă, aplici asceza relațiilor, cu gândul că va trece nenorocirea și o ajuți să treacă. E neplăcută, chiar dureros uneori, dar suportabil. Nenorocirea, da, este o nenorocire atunci când, în aceste vremuri, o familie are un bolnav cronic, eventual în fază terminală. Plecarea lui spre spital este pornirea pe drumul final. Un drumul cumplit. O cale a suferinței, spre un sfârșit urât.

Deși avem tot mai puțin cultura …morții, adică acea putere firească de a sta lângă cineva care urmează să plece, iar spitalele în ultimii anii au devenit locuri de deces, totuși, trista prezență lângă un muribund, înainte de apariția Covid – 19, era totuși posibilă….

Acum, cel care suferă incurabil, intră pe mâna …procedurilor. Ajuns în spital cu durerea lui, este imposibil să nu se căptușească și cu Covid și adio moarte în pace, adio gândul unui rămas bun de la cei cu care a împărțit bucurii și necazuri. Intră pe un drum bine determinat, pe care statul îl sprijină financiar, bolnavul devenind pradă, inclusiv pentru furnizorul de servicii funebre, care, cu o relație bună, monopolizează banul public.

Începe să mă apese tot mai mult povestea fiecărui…deținut de Covid. Bătrâni, fără apărare, cu boli cronice, ajung la spital. Odată ajunși…sunt duși…

Nu mai departe de azi….m-a cutremurat o nouă poveste, una dintre multe altele, pe care le ascult aproape zilnic, de la oamenii cu care lucrez sau mă întâlnesc.

Femeie simplă, de la țară, la o vârstă care nu-i dădea obligatoriu semne de apropierea sfârșitului, obține, după chin de câteva săptămâni, programarea la medicul de familie. Starea se înrăutățește, iar familia  hotărăște că trebuie să meargă la spital. Merge, i se face testul, iese negativ. I se fac și investigații. Cancer în ultima fază. Cum simțea că viața i se scurge, bătrâna cere să se întoarcă acasă, să închidă ochii pe patul ei….

Sistemul medical era oricum în imposibilitatea de a o ajuta… Era vremea împăcării, a liniștii, a despărțirii în pace…

Se repetă testul Covid și e pozitivă…

În loc de casa ei dragă, de perna ei de o viață….ajunge la spitalul Covid…unde, imediat după ce trece pragul, închide ochii cu nefericirea unui condamnat. Lamentațiile ei, dorința ei de a se întoarce să moară în casa ei rămân pentru totdeauna în urechile copiilor…Aceștia, neputincioși, au fost nevoiți să accepte că nu pot schimba nimic, că nu-și vor mai vedea niciodată mama…Vor rămâne mereu cu tristețea că au greșit ducând-o …la spital…

Ce vremuri triste…

Ne-am dezumanizat….

Nu am fost niciodată adeptul teoriilor conspiraționiste și nici nu cred că suntem victimele unei înscenări. Boala există și ne macină. Statul, cred că face cu bună-credință ceea ce poate.

Necazul este că ne măcinăm noi, între noi, și devenim tot mai reci unii cu alții. Că ceva devine tot mai putred în noi. Să ne ferească Dumnezeu să ajungem în așa hal de degradare încât să ne speculăm bolile și chiar moartea, pentru câteva monezi.

Sigur, bolnavul despre care aminteam murea oricum, dar ar fi trist să i se răpească ultimele clipe de pace, pentru ca banii să intre în …sistem.

Să dea Domnul să nu fie așa, nici acum, nici cazuri similare. Dar dacă totuși, un singur om a pierit astfel, nu mai merităm să fim numiți oameni, iar banii câștigați sunt demni de punga lui Iuda și de Țarina Sângelui.

Epilog: În general sunt direct, în special atunci când vorbesc despre societate. În concluzie, am fi niște mizerabili, dacă am chinui bolnavii și familiile lor, pentru că statul plătește sume bune pe cap de bolnav. Iar dacă am făcut-o…suntem putrezi deja.

 

 

Date personale: Mă numesc  Iulius-Paul Negoiţă și sunt fiul al preotului Iulian Negoiţă şi al Anicăi, de profesie economistă. M-am născut în comuna Vintilă-Vodă, la data de 19 iunie 1975 și sunt căsătorit cu Mirela, din anul 1997. Avem doi copii, Matei  și Andrei. Referințe studii: Am absolvit Seminarul Teologic „Kesarie Episcopul” din Buzău și sunt licențiat al Facultăților de Teologie ( Patriarhul Iusitian) și Farmacie (Carol Davila) Am urmat şi cursuri de formare în  Islanda, Cipru, Marea Britanie, Letonia  și  Germania. Am obținut, în 2002, titlul de doctor în Teologie la Universitatea  București. Vorbesc Engleză, Franceză, Spaniolă și am cunoștințe medii de Italiană și Rusă. La nivel de citit și tradus mă descurc și în Germană și Greacă. Activitate profesională: Domeniul ecleziastic: Sunt preot din anul 1997.  Întâi am fost  la Parohia Gherăseni și din 2002 sunt preot la Parohia Sfântul Apostol Andrei din Cartierul Micro 14 - Buzău. Am primit toate gradele onorifice până la cel de iconom stavrofor, iar în perioada 2010-2014 am fost judecător la Consistoriului Mitropolitan. Conform celor relatate în lucrarea 500 de personalități buzoiene. Cea mai importantă realizare pentru cariera de preot este considerată a fi contribuția la construirea ansamblul bisericesc din Cartierul Micro XIV, în centrul căruia se află Biserica „Sfântul Apostol Andrei”. Domeniul didactic: Am fost cadru didactic la Seminarul Teologic, Liceul de Artă și Colegiul Economic Buzău. Am funcționat la Inspectoratul Școlar Județean Buzău. Am fost în echipa de conducere și în corpul de inspector. Am fost purtător de cuvânt al instituției, pe toată perioada activității, adică timp de 8 ani. Din 2010, am fost director la  Palatului Copiilor Buzău, Școala Postliceale Sanitare Buzău și Colegiul Nicolae Paulescu din Râmnicu Sărat. Domeniul  farmaceutic: Ca farmacist, activez, încă de la înființare, în cadrul lanțului independent de farmacii „Iris Pharm”. Activitate filantropice : Am acordat burse de studiu pentru elevi care au urmat cursuri universitare și postliceale în domeniul medical, premii literare și artistice în cadrul concursurilor de profil și am susținut ameliorarea situației materiale a unor familii sărace. De asemenea, am susținut financiar apariția cărților de debut ale unor autori tineri și lucrări ale unor scriitori consacrați. Am susținut financiar și apariția unor lucrări bilingve pentru comunitatea rromă. Activitate civică : Am candidat în două rânduri la Consiliul Local Buzău și am obținut două mandate de consilier independent (2008-2012; 2012-2016). Am fost președintele Comisiei de Cultură, Culte, Minorități, Sport, Sănătate şi Asistență Socială. Din poziția de independent, în anul 2012 am candidat pentru funcția de primar al Municipiului Buzău, clasându-se al doilea, după candidatul USL, obținând un procent de 30,5% din voturi, respectiv 17.404 voturi. Activitate publicistică: Sunt editor la Editura Omega, calitate în care am editat și tipărit la tipografia proprie un număr peste 500 de lucrări. Ca jurnalist am fost membru în comitetul de redacție, editorialist sau publicist la  Ziarul Lumina, Jurnalul National, Revista Teologică, Mousaios, Glasul Adevărului, Analele Buzăului, Opinia, Sănătatea Buzoiană, Cronica de Buzău, Educația creștină, Lacrima, Viața Buzăului, Șansa Buzoiană, Tezaur. Am fost realizator de emisiuni radio și televiziune. Sunt autor sau coautor al mai multor volume de eseuri, proză, spiritualitate, istorie, pamflet politic: 40 de rânduri, Marchitanii roșii, Prin grădina lui Ilf și Petrof, Monografia Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Comuna Gherăseni, Cuvânt spre Cer - antologie de poezie religioasă ( coautor), Prin spini, Lectura șoaptei, Pagini de istorie locală.  Afilieri:  Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bucureștii - Secția Proză. Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România - Filiala București Membru al Colegiului Farmaciștilor din România - Colegiul București Pasiuni Călătoriile, arta, creșterea animalelor și cultivarea plantelor.

3 ani nu sunt de ajuns

Podul centenar

Psalmul 106

Lasă un răspuns:

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Site Footer

Sliding Sidebar

Despre mine

Despre mine

Paul Iulius Negoita

Facebook