Sufletul și durerea lui

O pildă de seară bună

Sufletul și durerea lui

Cândva, un preot a vorbit despre suflet. Un necredincios , care se afla printre ascultători, a fost indignat de acesta.

El nu credea în suflet si nici in Dumnezeu.
La sfârşit, s-a apropiat de vorbitor şi i-a spus:
– “Ai văzut vreodată cu ochii tăi, părinte, un suflet? L-ai ascultat vreodată cu urechile dumnitale? L-ai gustat cu buzele dumnitale? L-ai mirosit cu nasul dumnitale?”

Preotul a răspuns în sens negativ:
-“Nu, Domnule. Nimic din cele ce aţi spus n-am făcut. Nici n-am văzut vreun suflet, nici nu l-am ascultat, nici nu l-am gustat, nici nu l-am mirosit”.
În avântul pe care şi-l luase, profesorul l-a sfătuit pe preot să înceteze a mai predica lumii despre lucruri care nu există.

Preotul cu calm şi linişte, a luat cuvântul şi a spus doctorului:
-“Doctore, ai văzut vreodată o durere? Ai ascultat-o? Ai gustat-o cu limba dumnitale? Ai mirosit-o cu nasul dumnitale?”.

Pe acestea le-ati uitat …
Ce să spună?
Să spună că a văzut durerea, a auzit-o, a gustat-o sau a mirosit-o? Cum să spună aşa ceva, de vreme ce durerea, ca şi sufletul, nu se vede, nu se aude, nu se poate gusta, nici mirosi?
A fost constrâns şi acesta să răspundă negativ.

Şi a continuat preotul:
“Aşadar doctore, să spunem că nu există durere? Dacă am spune-o este o minciună, cea mai mare minciună.

Există, deci suflet. Când Dumnezeu a luat ţărâna din pământ şi a creat pe om, atunci “a suflat în faţa lui suflare de viaţă”. Cu această “suflare” a creat sufletul duhovnicesc iar această insuflare (“a suflat”) este caracterizată ca suflare de viaţă pentru că sufletul este izvorul vieţii trupului şi aceasta acţionează în aşa fel încât trupul omenesc să respire şi să trăiască. După cum spune Sfântul Cosma (Aitolos) sufletul “este acolo unde vede, aude, vorbeşte, umblă, învaţă ştiinţele, dă viaţă trupului şi nu-l lasă să se strice…”

O seară frumoasă !
Multă sănătate și bucurie în inimi !

Sale!