Sunt tot mai puțini români care produc. Suntem consumatori și atât. Există însă micii producători, care, deși nu-s ajutați de de nimeni, încearcă să supraviețuiască. Din modestele lor venituri își întrețin familia și țin vii satele. Marea lor problemă este piața de desfacere. După multă trudă – ne existând o rețea organizată de sprijin -, tot ei ies cu marfa în târguri. De fapt….prin târguri înțelegem acele locuri fără prea mare amenajare, unde se întâlnesc cu cumpărătorii.
Din respect pentru munca acestor truditori – care trebuie să fie și producători și comercianți-, dacă nu doresc să fie speculați de samsari, vizitez târgurile de țară. Mă bucură întâlnirea cu oamenii. Simpatici, sau pișicheri, producători sau speculanți, indiferent de vreme, își întind marfa pe boturi de mașini ruginite, pe lăzi cârpite, prin căruțe, pe pături.
Stau cu produsele în frig sau soare. Țin cât țin la preț, apoi le dau drumul….ca să mai recupereze câte ceva. Nu au mijloace de conservare. Mai bine le vând speculaților care pândesc chilipiruri.
Primarii din orașe se pozează cu micii comercianți, dar amenajează pe bani publici mari ronduri pentru marile lanțuri de retail, care trimit banii în afară, la producătorii din alte țări.
Ai noștri sunt ai nimănui! Nu au țară să-i apere. Nu au spații moderne de desfacere. Au doar obligații! Ba… anul acesta au avut și mari piedici, create de dezorganizarea statală.
După închiderea târgurilor în primăvară, a venit bâlba din toamnă, când târgoveții au fost considerați pericole epidemiologice. Deși timp de șase luni nimic nu s-a făcut pentru ei, să se evite punerea lor pe chituci, în an de secetă și restricții, toamna, când să-și numere roadele, au fost alungați din târguri.
Au fost…. deschiși cât să-și facă unii și alții campanie. Aveau nevoie de baie de mulțime. Apoi au fost închiși, fiind, evident, ruda săracă.
Așa sunt românii…se închid unii pe alții!
Cum impactul emoțional și electoral a fost major, s-a jucat alba neagra cu ei. O zi alungați, alta tolerați….
Spre exemplu, la Buzău, conform ordinului Prefectului, târgurile s-au închis. Duminica trecută, cumpărătorii nu au știut noile reguli, iar la Pietroasele, spre exemplu, piața era agitată. Erau doar cumpărători…
Duminica aceasta, a fost cea mai tristă atmosferă pe care am văzut-o vreodată. Fructe, legume, cereale, întinse de către câțiva țărani înghețați, care stăteau fără rost. De data aceasta cumpărătorii nu am mai venit…Nu au știut că s-a redeschis târgul închis cu o duminică mai înainte…
Îți venea să plângi văzând atâta marfă expusă în van, atâta muncă risipită, atâta dezamăgire pe chipurile celor care în zi de duminică au plecat de acasă, să aducă un ban pentru familie.
Imaginea era dezolantă. Ca un sfârșit de lume. Un autobuz care nu aducea pe nimeni să cumpere și niște oameni care nu aveau cui vinde…..
Un vânt rece sufla peste fețe și veste de fâș, primite prin campaniile electorale. Cu mâinile lor groase, învelite în mânuși zdrențuite, își mai ștergeau ochii umezi, plânși de ger și de deznădejde. Urma o săptămână în care trebuiau să trăiască, să plătească curent, telefon, apă…fără să fi încasat nimic…
Oameni ai nimănui…
Un stat în care doar dările sunt sigure, viața…..
Ceai de urzică
Fascinația rostirii
Retropelerinaje Buzoiene
Cuvant despre Cer
Blăjani – file de monografie
Daruri cu tâlc
