Nu-i certați pe oameni!

Am văzut un fenomen ciudat, chiar la nivel național. Politicieni certând electoratul. Motivul? Nu au votat destul sau i-au votat pe alții. Oamenii sunt acuzați că nu au fost recunoscători pentru sacrificiul făcut de politicianul critic.

Nu dau nume, pentru că nu sunt importante numele, ci fenomenul. Înțeleg uimirea, nemulțumirea, politicienilor, atunci când votul nu e după așteptări.

Cu toate acestea, electoratul nu poate fi certat. Sunt atâtea componente care intră în jocul electoral, încât, nici atunci când un politician consideră că merita mai mult, nu are dreptul să certe pe nimeni.

Există manipulare, există interes, există idei fixe. Da, e drept. Unui copil dacă îi spui zilnic că albul este negru, va îmbătrâni cu această convingere. De asemenea, există acces diferit la resurse, la resursele de afirmare ale unui candidat. E adevărat, însă, în ambele situații, e de datoria candidatului să găsească soluții creative pentru a-și transmite mesajul, așa cum este de datoria omului politic bine-intenționat, să schimbe concepții. Democrația are acest mare avantaj al pieței electorale. O piață inegală uneori, înșelătoare de cele mai multe ori, dar totuși o piață, în care, prin alegerea locului, momentului, căii de comunicare, modului de afirmare, un politician poate să ajungă să-și atingă obiectivul electoral. Tot adevărat este… nu de puține ori cei răi au cel mai mare succes. Oamenii se iau cu mâinile de păr atunci când constată cât de prost au ales…Dar chiar și așa, învinsul cel bun nu are dreptul să certe electoratul.

Poziția corectă e aceasta: electorul are dreptul să certe politicianul, iar acesta să accepte sau să respingă argumentat reproșul. Nu de alta…dar toți candidații afirmă că vor să fie în slujba cetățeanului în campanie. Păi cum se termină campania, gata, începe să-i ia la ture pe alegători?!

Și apoi… o persoană care candidează nu o face din disperare personală, sau cel puțin așa cred. Eu însumi am candidat și mi-aș fi dorit mai multe voturi. A fost vina mea că nu am reușit să obțin mai mult, să informez mai mult, să penetrez mai mult societatea. Nu mi-am căutat scuza că am fost un candidat independent, cu mijloace insuficiente de promovare. Da, a fost așa. Dar ce vină a avut buzoianul?! Niciuna!

Iar dacă nu a iești totul cum am sperat, trebuia să disper și să sudui oamenii. Sigur, am regretat că nu am valorificat ceea ce intenționam, dar m-am întors la ale mele și nu am murit de foame. Dovada că trăiesc este că scriu, și scriu uneori atât de deranjant, încât am fost și eu urecheat de un candidat de pe la liberali. Da, un liberal a fost preocupat să mă facă pe mine să tac, în loc să demonstreze lumii că nu am dreptate.

În fine, nu mi-a plăcut niciodată ca oamenii să fie certați de către cei pe care-i plătesc. M-a revoltat mereu să văd un funcționar agresiv, care ceartă un contribuabil. Nu mi-a fost niciodată suficient să fiu eu bine tratat. Nu am înghițit să văd pe cineva umilit. Slujirea cetățeanului începe cu respectarea opiniilor și drepturilor lui! Politicienii se pot certa unii pe alții, dar nu au dreptul să certe cetățeanul.

De aceea, sper să nu fiu certat…ba pretind să fiul luat în serios: dragilor, nu-i mai certați pe oameni!