Politicienii văd pisica

Deranj mare în vechile partide. Deranj cum nu am văzut de mult. Preistoricii sunt puși la încercare de fenomenul politic anti-sistem. Sunt luați și pe stânga și pe dreapta. Anchilozați în birouri luxoase, păziți de bodygoarzi, îmbătrâniții sunt străini total de suferința poporului, iar poporul suferă pe bune. Suferă de insecuritate sanitară și mai ales de impredictibilitate. Rezervele încep să se termine. Foarte multe familii sunt dependente de cei care lucrează în străinătate. Acolo, însă, salariile s-au micșorat, locurile de muncă s-au împuținat, cheltuielile au crescut, ceea ce îi face din ce în ce mai puțin darnici cu rudele rămase în țară.

Asaltul electoral antisistem este firesc în acest context, iar vina nu este la electorat, ci la ce cei care l-au neglijat, de 30 de ani. Oamenii nu sunt dispuși să mai dea credit celor care i-au înșelat de atâta vreme. Vreme de divorț.

Politica vechilor partide este un club de amici, care se rotesc între ei. Saturația publică a atins conte de respingere a …clasicilor și fenomenul schimbării va continua.

Evident, vechii politicieni, intuiesc riscul. Nu știu ei cum mai trăiește poporul, dar simt pericolul partidelor dinamice, partidelor proaspete. Atacul la adresa noilor veniți pe piață este în rafală. Presa plătită atacă și ea, deși, în fața rețelelor de socializare, nu face față.

Partidele noi sunt totdeauna necesare. Când au succes, înseamnă că prind anumite nevoi ale populației, pe care bătrânii sistemului politic le ignoră sau nu le aplică. Oamenii s-au săturat să fie mințiți de 30 de ani și au înțeles că vechile partide nu se pot reforma.

Pe lângă nișa tematică, violența atacurilor la adresa partidelor anti-sistem este dovada fricii pe care o trăiesc politicienii amorfi din partidele vechi ( PSD și PNL).

Frica lor îmi amintește de o fabulă a lui Baranga, care aveau ca personaje doi șoareci. Ambii șoareci trăiau la fel, mâncau aceiași hrană, la aceleași oare. Cu toate acestea, unul era slab și altul gras. Cineva, curios, a întrebat…de ce sunt atât de diferiți?

– Celui slab, din când în când îi arătăm pisica!