Am văzut o postare în care se bătea obrazul românilor pentru că omul politic Cristian Diaconescu nu a intrat în Parlament, PMP -ul obținând 4.99 procente, iar AUR a avut dublu.
Îl apreciez și eu pe Cristian Diaconescu, pentru eleganța sa. Nu este charismatic, a avut ceva sinuozități în carieră, dar, e drept, e mult peste mulți cei din breasla politică. Cu toate acestea, nu reușește să acceadă la ceva vreme la funcții alese. Are doar ghinion? Are probleme de plasament? Sau ce are de ratează….?!
Bietul …Cristian Diaconescu, are pe lângă eleganță și un soi de servilism care i-a fost dăunător. Spre exemplu, la ultimele alegeri, nu a avut puterea să zică:
– Traiane, fără EBA! Nu e în regulă!
Îmi imaginez că era greu să facă așa ceva. Îmi imaginez că nu conta, fiindcă Băsescu nu e ușor de contrazis și voia, cu dinadinsul, să-și plaseze fata în loc cald. Dar, își făcea datoria și nu suferea o înfrângere umilitoare. Dacă ducea o luptă bărbătească și pierdea, era onorabil. Dar, a tăcut laș, a stat pe listă, nu s-a jenat să fie coleg de …bancă cu Elena Băsescu.
În felul acesta și-a asigurat încă o înfrângere pe drumul plini de ..eșece…al ultimilor ani.
Dintre toți candidații la PMP, Cristian Diaconescu avea căderea să o facă, să protesteze, să refuze locul pe listă, să fie demn. Păi cum pot românii crede în Diaconescu, dacă de mânuță are progenitura lui Băsescu.
Cu siguranță, în sinea lui nu a fost de acord, dar nu a fost suficient. Era nevoie și de curaj, de atitudine. Nu a făcut-o. A pierdut și țara un parlamentar bun – ba chiar mai mulți, fiindcă mai erau câțiva buni pe lista lor -, a pierdut și el, iar partidul, cel născut de tatăl Traian, a fost îngropat de fiica Elena.
Ereditatea.. a jucat feste familiei Băsescu….iar familia Băsescu a jucat o ultimă festă celor care nu au avut puterea să facă ce era de făcut….
În concluzie, dacă nu ar fi dat dovadă de servilism și ar fi avut mai mult respect pentru electorat, Diaconescu ar fi procedat precum Lascăr Catargiu, care, în vara anului 1891, când a izbucnit scandalul legat de logodna prințului Ferdinand cu Elena Văcărescu, rigidul Carol I, a consultat guvernul asupra unei posibile căsătorii.
Lascăr Catargiu, prim-ministru în vremea aceea, a răspuns ferm: Majesteate, aiasta nu se poate!
Așa că…pentru a nu deveni simplu particular…Ferdinand și întreaga familie regală a priceput că ceea ce doreau nu se putea, pentru a nu strica echilibrul intern dintre forțe și pentru a păstra familia regală în relații cu celelalte case regale europene.
Dacă Cristian Diaconescu era ferm, era în parlament! Dacă Lascăr Catargiu s-a opus unui rege, Diaconescu nu se putea opune unui marinar….
Nu a făcut-o…pentru moment e simplu particular, ca mulți alții din partidul său.
Fascinația rostirii
Blăjani – file de monografie
Recuperări istorice
Ceai de urzică
Cuvant despre Cer
Retropelerinaje Buzoiene
