Ceea ce a fost trecut cu vederea mai de toată lumea nu a fost uitat de regina Elisabeta a II – a Marii Britanii, care, în tradiționalul cuvânt de Crăciun, printre altele, a făcut referire la Florance Nightingale.
Florance Nightingale a impus nursingul ca pe o profesie cu o identitate autonoma.
S-a născut in 12 mai 1820 într-o familie bogata din Florența. A primit o educație complexa. A călătorit mult, luând astfel contact realități și idei care-i i-au dezvoltat și completat baza teoretică și practică privitoare la îngrijirea bolnavilor, principala ei preocupare.
In 1851 a studiat 3 luni la școală pastorului Fliedner. Începând din anul 1853 a condus “Institutia pentru ingrijirea femeilor nobile in perioada îmbolnăvirii”.
Florance Nightingale dobandeste cunostinte care ii aduc notorietate si autoritate.
La inceputul razboiului Crimeei 1854, corespondentii de razboi descriau maniera deosebita in care erau ingrijiti soldatii raniti si bolnavi ai armatei britanice.
Florance Nightingale a propus lui Sir Sidney Herbert – care indeplinea functia de secretar de razboi -, sa fie trimis in Crimeea un grup de nurse. Aici a organizat un spital de companie modern, in prima linie a frontului.
Supranumita “femeia cu lampa” va deveni legendara printre soldati.
Se va intoarce in Anglia in 1856 cu sanatatea serios afectata. In urmatorii 43 de ani isi va petrece timpul scriind despre spitale, salubritate, statistici de sanatate, dar mai ales despre nursing si educatia in nursing.
In 1860, prin “Fundatia Nightingale “, a obținut o finanțare de 50,000 de lire sterline prin acord guvernamental. Cu banii obținuți de la guvernul britanic, a înființat “Școala St. Thomas”.
De atunci, tradiția școlilor sanitare continuă, iar nobila profesie de asistent medical are, așa cum aminteam mai sus, identitate proprie.
Desigur, există o evoluție. Totuși, principiile și teoriile sale stau încă în picioare.
Florance Nightingale părăsește lumea aceasta tot într-o zi de 12 mai…în secolul următor, în anul 1910.
Rămâne simbolul profesiei, motiv pentru care a fost comemorată anul acesta, împreună cu toți urmașii profesionali.
Deci, asistentul medical este o profesie pe care chiar și regii o stimează. Fără existența și profesionalismul lor, sistemul sanitar nu ar putea funcționa.
Cei mai numeroși și cei mai expuși, în an omagial asistenții medicali au avut multe de îndurat, iar unii au pierdut bătălia cu ultimele provocări sanitare.
De aceea, pentru dedicarea și munca lor trebuie respectați și susținuți, iar tradiția învățământului sanitar trebuie să continue conform bazelor puse de Florance.
Statul Român ar fi trebuit să emită anul acesta o distincție specială pe care să o acorde celor mai dedicați asistenți medicali, având în vedere noblețea și utilitatea profesiei.
Ceai de urzică
Recuperări istorice
Blăjani – file de monografie
Daruri cu tâlc
Cuvant despre Cer
Fascinația rostirii
