“Lăsați copiii să vină la mine!”

“Lăsați copiii să vină la mine!”[1]

Copilul este „piatra unghiulară” în zidirea unei lumi viitoare pe ruinele uneia ce apune.

Fragezimea naturii neatinsă de parimi, spiritul lui care nu cunoaște răul, neprihănirea de crin a inimii caracterizează copilul, făcând din acesta speranța într-o lume mai bună.

Textul biblic acordă locul cuvenit copilului și educației sale. Însemnătatea pe care o dă Iisus copiilor este reflectată cel mai bine de Evanghelia Sfântului Matei. Evanghelistul povestește cum Mântuitorul era îmbulzit de mulțime, iar prin gloată se afla un părinte care încerca să ajungă la divinul învățător, pentru a-i binecuvânta copilul. Apostolii, încercând sa-l protejeze pe Iisus de îmbulzeală, l-au îndepărat. Iisus s-a adresat atunci apostolilor și tuturor celor prezenți, supunându-le: Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți pe ei, că a unora ca aceștia este împărăția cerurilor (Matei, 19.14).

Însemănătatea pe care o dă Mântuitorul copiilor, în această scenă de fascinantă drăgălășenie, a devenit principiu normativ în creștinism.

Iisus Hristos are brațele deschise spre toți copiii din lume, iar copiii se simt atrași de o putere irezistibilă. Nimeni nu are dreptul să impiedice această atracție, iar părinții și educatoarii au datoria să o cultive.

Reușita educatorului adevărat nu este să-i facă pe copii asemnea maturilor, ci să-i salveze pentru întraga existență în simplitate de spirit și în curăția inimii cu care au venit pe lume. Numai cine cunoaște copilul înțelege cât de mult s-a depărtat de puritatea cu care a venit pe lume și simte în adâncul lui dorul de a redeveni copil.

Dorul de copilărie, pe care-l cântă cu insistență poeții, este nostalgia după candoarea unui rai dispărut.

Dostoievski regăsea frumusețea raiului pierdut în frăgezimea frunzelor de primăvară, în ciripitul păsărelelor și mai ales în ochii copilului.

O generație nouă este o primăvară nouă. Ea este menită sigur veștejirii dacă voim să o creștem după asemănarea noastră.

Așa cum se poate constat din lucrarea prefațată există un singur mijloc de a salva noua generație: o educație fundamental reformată, care își propune să crească copilul făcut după chipul lui Dumnezeu spre asemănarea cu el.

Materialul auxiliar în sprijinul activității instructiv educative în grădinițe, intitulat Hristos a înviat! și dedicat perioadei de pregătire a Sfintelor Paști, promovează o educație bazată pe valori culturale și religioase creștine.

Lucrarea folosește un material bibliografic accesibil  vârstei preșcolare și stimulează copiii pentru a dobândi deprinderi practice.

Autoarea acestui adevărat manual de religie pentru preșcolari, conduce copiii pe drumul spre Înviere, începând cu Duminica Floriilor.

Din modul în care a fost aleasă tema și a fost structurat materialul se poate constata faptul că autoarea este înzestrată cu vocație pedagogică deosebită, ce va avea ca urmare buna creștere sprituală și fizică a copiilor.

Materialul auxiliar în sprijinul activității instructiv-educative în grădiniță, intitulat: „Hristos a înviat!” pregărește copiii pentru întâmpinarea celei mai mari sărăbători creștine – Învierea Domnului – păstrând viu în sufletul micuților creștini harul botezului, făcându-i să trăiască și să simtă că pentru toți, indiferent de vârstă, Hristos a înviat!

[1] Prefață la auxiliarul didactic “Hristos a înviat!”, alcătuit de domnișoara directoare Luminița Tănase.

Sale!