Tradiție și înnoire în slujirea liturgică

Tradiție și înnoire în slujirea liturgică

Tema înnoirii liturgice a Bisericii Ortodoxe Române este abordată adesea. Deși există o multitudine de opinii în această privință, multe dintre ele aparțin, din nefericire, nespecialiștilor și de multe ori unor creștini nepracticanți. Pe lângă multitudinea de păreri emise de diverși, teologia românească are destule abordări serioase și de autoritate în domeniul Liturgic și al Teologiei Pastorale.

Aceștia, ancorați în tradiție și trăire ortodoxă, au exprimat opinii competente, demonstrând că adaptările la viteza secolului nu este necesară și nici admisibilă, fiind în contradicție cu tradiția creștin ortodoxă și cu evlavia credincioșilor.

Lucrarea de referință asupra tradiției și înnoirii liturgice în Biserica Ortodoxă Română aparține celui mai cunoscut specialist în domeniul Teologiei Liturgice, P.C. Prof. Univ. Dr. Nicolae Necula, decanul Facultății de Teologie din București.

Lucrarea, structurată în două volume, a apărut la editura Episcopiei Dunării de Jos și strânge între paginile sale un material documentar de o certă valoare.

În alcătuirea lucrării, autorul pleacă de la o constatare absolut reală: nu slujbele sunt lungi, ci credința este scurtă.

Lucrarea abordează tematici diverse din domeniul liturgic cum ar fi: cultul divin în general, Biserica locaș de închinare, calendarul bisericesc și sărbătorile, posturile de peste an, Sfânta Liturghie, Sfintele Taine, ierugiile, precum și unele probleme pastorale.

Spre deosebire de alte scrieri din domeniu, lucrarea „Tradiție și înnoire în slujirea liturgică” îmbină cu succes atât așteptările de conciziune și de orientare rapidă asupra problemei care interesează, cât și regulile expunerii academice.

Datorită acestor caracteristici, lucrarea satisface atât așteptările specialiștilor, cât și ale creștinilor în general.

Lucrarea aduce uniformitate în privința multor practici liturgice. Face o distincție clară între ceea ce ține de tradiția Bisericii și ceea ce este străin duhului ecleziastic.  

Autorul combate cu vehemență practicile care nu sunt în concordanță cu învățătura Bisericii precum: stilul vechi al calendarului, postul de marțea, practica botezări copiilor avortați, cererea de a boteza copiii separat, cunoașterea evoluției bolii cuiva după cum „cade” Sfânta Împărtășanie, superstițiile referitoare la oficierea cununiilor în luna mai, cununia unei persoane vii cu una decedată, diferențierea bigotă a preoților cu har de cei care nu ar avea har, practica „deschiderii cărții”, rugăciunea pentru copiii avortați sau nebotezați, pomenirea celor incinerați, slujba de dezlegare a cununiilor, etc.

Pe lângă atitudinea combativă împotriva practicilor străine de duhul ortodoxiei, lucrarea „Tradiție și înnoire în slujirea liturgică”, propune și soluții concrete, arătând cât de importantă este înnoirea vieții religioase a creștinilor, pentru a simți cu adevărat prezența a Mântuitorului în viața lor.

Autorul consideră că „se poate vorbi în Biserica noastră de o înnoire liturgică, nu în sensul de reformă sau structurare a cultului, ci de încercare de a răspunde unor nevoi sau crize spirituale, provocate de influențele secularizante ale timpului”.

Printre altele, cultul Bisericii Ortodoxe trebuie să răspundă câtorva aspecte esențiale: cultul divin trebuie să fie mediul în care credincioșii pot să-L găsească pe Dumnezeu, intensificarea activității de explicare a cultului prin catehizare, reactivarea practicii împărățirii dese, nevoia de a face din cult cadrul de manifestare al operei de caritate și de asistență socială.

În concluzie, cartea reușește să pună la dispoziția cititorului un material documentar valoros, care abordează probleme de strictă actualitate și oferă soluții pentru înnoirea liturgică pe baze tradiționale. Învierea la țărmul Mării Negre

Acest titlul amintește atât de iminenta apropiere a sărbătorii Învierii Domnului, cât și de o vie controversă care a avut loc după serbarea Sfintelor Paști ale anului 2002. Dezbaterea a ținut capul de afiș atât al ziarelor, cât și în cadrul diverselor emisiuni de televiziune. Românii nu s-au putut atunci bucura de „praznicul praznicelor și sărbătoarea sărbătorilor”, deoarece oameni cu vădită lipsă de trăire spirituală și cu totală lipsă de cultură teologică și-au exprimat părerea în legătură cu locul unde trebuie să se desfășoare slujba Învierii Domnului.

S-a scurs atunci multă cerneală și au fost alocate multe minute de emisie pentru discutarea evenimentului, dar, în general, au fost invitați oameni pătimași, care nu aveau decât scopul politicianist de a ataca Biserica Ortodoxă, Biserică din care, cel puțin în mod formal fac parte.

Necunoscând învățătura biblică care spune că „orb pe orb nu se poate povățui”, au fost auzite atunci voci pe cât de diverse, pe atât de ne autorizate. Aceste glasuri nu ar fi fost ascultate niciodată, dacă s-ar fi făcut o bună selecție a celor chemați la dezbatere, dacă aceștia ar fi avut noblețea să recunoască că nu sunt specialiști în drept canonic, pentru a putea exprima opinii avizate.

A existat atunci și un adevărat avocatus eclesiae, în persoana Pr. Prof. Univ. Dr. Nicolae Dură, reputat cercetător și scriitor. Părintele Dură a acordat la vreme aceea mai multe interviuri și a participat la un număr important de emisiuni, în scopul restabilirii adevărului.

Cu acest sentiment nobil, dar și cu dorința de a pune la îndemână o sursă de documentare care poate fi folosită în cazuri similare, reputatul profesor de teologie a scris lucrarea „Învierea de la țărmul Mării Negre”, apărută în anul 2002 la editura „Cuget Românesc”, în anul 2002.

Îmbinând limbajul academic cu regulile întocmirii unui ghid practic, autorul pune la dispoziția tuturor celor interesați: clerici, oameni politici, jurnaliști și sociologi, o sursă unică de documentare în chestiunea amintită.

Cartea prezintă poziția autorului față de acuzațiile care i-au fost aduse de câțiva jurnaliști și parlamentari, păstorului din cel mai vechi centru mitropolitan de pe teritoriul țării noastre, I.P.S. Teodosie al Tomisului și preoților săi, pentru că au săvârșit slujba învierii pe malul mării.

Autorul lucrării demolează punct cu punct acuzațiile nefondate care au fost aduse ierarhului dobrogean, aducând dovezi biblice, canonice și patristice, arătând care este practica liturgică a Bisericii la momentul special al Învierii.

În opina editorului, Pr. Al. Stăciulescu-Bârda, cartea scoate în evidență cât de necesari sunt specialiștii în diverse domenii de activitate, inclusiv cel ecleziastic, atunci când vrei să ai opinii avizate. Superficialitatea și vehemența cu care necunoscătorii împroșcă cu noroi pe cei care își fac datoria și misiune lor devin ridicole devin și mai evidente după lecturarea argumentelor expuse în lucrarea recenzată.

Pe lângă valoarea documentară, lucrarea este și o pledoarie pentru susținerea calității profesionale, adresată celor cu funcții înalte, din toate domeniile de activitate, pentru a avea înțelepciunea de a aduce în jurul lor oameni iscusiți, specialiști, și de a aprecia la justă valoare știința și competența.

Sale!