Un subiect generos și o tratare pe măsură

Un subiect generos și o tratare pe măsură[1]

Apariția  lucrării  Administraţie  bisericească parohială  şi  legislaţie, este  de  mare  importanţă  pentru  învăţământul  teologic  românesc,  precum  şi  pentru  activitatea  practică  din  parohiile  Patriarhiei  Române.

Lucrarea, uimitor  de  completă,  pune  la îndemâna ostenitorilor din învăţământul teologic şi din centrele eparhiale, a  preoţilor, studenţilor  şi  elevilor  un  instrument  absolut necesar. Respectând atât cerinţele conciziunii şi orientării rapide în cuprins, cât şi cele ale metodicii didactice şi expunerii elevate, lucrarea se adresează tuturor celor ce sunt implicaţi într-un fel sau în altul în viaţa Bisericii.

Voltaire spunea că ˝orice lucrare înainte de a epuiza subiectul epuizează cititorul˝. Această lucrare are darul de a epuiza subiectul fără a epuiza cititorul, datorită logicii expunerii, a limbajului precis folosit şi mai cu seamă a unei informări complete, într-un domeniu de mare importanță.

Administraţia, privită ca ştiinţă a organizării, conducerii, coordonării şi controlului, este o latură foarte importantă a fiecărei instituţii, îmbrăcând mereu forme actuale, impuse de dinamismul social.

Chiar dacă are un specific aparte, administraţia bisericească primeşte influenţele externe pe care le consideră utile bunei desfăşurări a vieţii bisericeşti.

Lucrarea receptează toate aceste aspecte, mai ales la nivelul limbajului şi al expunerii materialului.

Limbajul lucrării este unul adecvat cerinţelor actuale, iar principiile mai vechi sunt îmbinate cu abordări noi, născând, fără să o definească, o nouă ştiinţă a managementului, specifică instituţiilor bisericeşti.

La nivelul prezentării şi expunerii materialului, lucrarea  are meritul de a reuşi să adune și să sistematizeze informaţia într-un ghid util şi uşor de folosit, în condiţiile crizei de timp cu care se confruntă societatea actuală.

Lucrarea este segmentată în trei părţi de dimensiuni inegale. Prima parte este intitulată Organizarea Administrativă a Bisericii Române. Cea de-a doua, de dimensiuni mai reduse, are un caracter practic şi se intitulează Legile  bisericii şi de stat după care se organizează şi administrează Biserica Ortodoxă Română, iar cea de a treia se numeşte Exemplificare şi se constituie într-un îndrumar aplicativ, necesar  desfăşurarii practicii în administraţia parohială. Aici se regăsește îndrumarea didactică, conform căreia, odată cu acumularea cunoştinţelor teoretice, e bine să se alcătuiască un dosar cu formularele tipizate şi cu documente netipizate, necesare desfăşurării activităţii instituţiilor bisericeşti.

Prima parte a lucrării începe prin a prezenta principiile canonice fundamentale de organizare şi administrare a Bisericii Ortodoxe Române ( principiul ecleziologic instituţional, principiul organic sau constituţional, principiul ierarhic, principiul sinodal, principiul iconomiei sau al pogorământului, principiul autonomiei externe, principiul loialităţii faţă de stat, principiul autocefaliei, principiul autonomiei interne, principiul nomocanonic sau pravilnic, principiu  teritorial).

Scrierea continuă cu prezentarea structurii organizatorice a Bisericii Ortodoxe Române.

Este prezentată organizarea centrală cu următoarea componență: Sfântul Sinod, Sinodul Permanent, Adunarea Naţional Bisericească, Consiliul Naţional Bisericesc, Patriarhul, Cancelaria patriarhală, Corpul de inspecţie şi control.

După prezentarea organizării centrale şi a modului de funcţionarea a celor două tipuri de instituţii, unipersonale şi colegiale, autorii lucrării au prezentat organizarea locală compusă din mitropolii şi eparhii. Sunt prezentate apoi protopopiatele, ca instituţii intermediare între parohii şi protoierii.

Lucrarea intitulată Administraţie Bisericească parohială şi legislaţie acordă un rol important structurii locale cu cea mai mică întindere dar cu cea mai mare pondere, parohia.

Parohia este prezentată sub un întreit aspect: ca unitate social religioasă, ca unitate teritorială locală şi ca unitate administrativă.

Sunt descrise, apoi, componenţa şi modul de funcţionare al organelor colegiale de conducere (Adunarea parohială, Consiliul parohial şi Comitetul parohial) precum şi cele unipersonale (preotul paroh şi epitropul casier).

Autorii nu s-au limitat la o simplă prezentare a organizării şi la redarea temeiurilor pe baza cărora se desfăşoară activitatea de conducere a parohiilor, ci oferă un adevărat ghid de îndrumarea a activităţii preotului paroh.

Lucrarea trece cu multă uşurinţă de la expunerea tehnică şi concisă, făcută în detaliu, specifică activităţii administrative, la cea elevată. Sunt prezentate calităţile pe care trebuie să le aibă preotul paroh, munca sa administrativă şi supraîncărcarea cu sarcini, contactele personale de lucru ale parohului, caracterul de stabilitate pe funcţia, încetarea activităţii parohului, precum și primele măsuri administrative pe care trebuie să le întreprindă noul paroh.

Lucrarea acordă spaţiu larg, atât chestiunilor de contabilitate parohială şi celor de secretariat, în dorinţa formării unui stil de conducere eficace al oficiului parohial, bazat pe metode moderne de analiză.

Tratatul face referiri consistente şi la clerul militar şi la organizarea vieţii monahale.

Autorii nu scapă din vedere nici modul de organizare şi funcţionare a instituţiilor anexe ale bisericii, instituţii care au un rol important în pregătirea clerului (instituţiile de învăţământ), în conservarea obiectelor de patrimoniu, a cărţilor şi a documentelor de arhivă (muzeele, bibliotecile, arhiva), în editarea şi tipărirea cărţilor necesare cultului şi informării teologice (Institutul Biblic şi de Misiune ortodoxă, tipografiile), în scopuri filantropice, de asigurare şi de ajutor reciproc ( Casa de pensii trecută din 1992 la Asigurările sociale de stat,  fondul misionar, fondul asigurării bunurilor bisericeşti, casele de odihnă pentru pensionari), în producerea şi distribuirea de bunuri materiale ( turnătoriile de lumânări,  depozite, ateliere, gospodării anexe).

După prezentarea modului de organizare şi funcţionare a instituţiilor bisericeşti, lucrarea abordează noţiunea de administraţie bisericească, trăsăturile ei specifice, precum şi principiile fundamentale ale administraţiei bisericeşti (principiul conducerii întregii administraţii a Bisericii de către un organ central colegial – Sfântul Sinod; principiul subordonării; principiul participării credincioşilor la realizarea administraţiei bisericeşti; principiul egalităţii în drepturi şi îndatoriri a credincioşilor; principiul conducerii colegiale sau al muncii colective; principiul canonicităţii şi legalităţii în administraţia bisericească; principiul cointeresării în activitatea organelor de administraţie bisericească).

Fiind organizat asemenea unui manual, materialul este structurat astfel încât să acopere cât mai eficienent domeniul propus spre tratare. De aceea, acordă o importanţă deosebită modului în care sunt deţinute şi administrate bunurile bisericeşti.

Subcapitolul intitulat: Averea sau patrimoniul Bisericii îmbină prevederile legiuirilor bisericeşti privitoare la organele de administrarea şi control a patrimoniului bisericesc, la procedurile de dobândire, de schimbare, grevare și înstrăinare a bunurilor bisericeşti, cu cele ale legislaţiei de stat.

În completarea caracterului practic al acestui  subcapitol, autorii lucrării vin cu precizări privitoare la: răspunderi, garanţii, sancţiuni, asigurarea şi inventarierea bunurilor bisericeşti.

Partea a II a se constituie într-o expunere sistematică a legilor bisericeşti şi de stat după care se conduce biserica în activitatea sa.

Această parte este foarte utilă deoarece oferă informaţii despre legile care sunt aplicabile şi în viaţa Bisericii.

Partea a III are o finalitate practică, propunând alcătuirea unui portofoliu cu toate documentele necesare desfăşurării activităţii administrative la parohii, protopopiate, eparhii şi Patriarhie.

Se poate conchide, aşadar, că lucrarea intitulată Administraţie  bisericească parohială  şi  legislaţie are meritul de a propune metode şi practici foarte utile administraţie parohiale, de a unifica practicile administrative acolo unde ele diferă, de a moderniza formele administrative învechite.

Opera este de o înaltă ţinută ştiinţifică, informaţională şi documentară, iar apariţia ei va avea urmări practice în viaţa Bisericii, atât la nivel instructiv educativ, cât şi practic.

[1] Recenzie la lucrarea Arhid. Prof. Univ. Dr. Ioan N. Floca; Prof. Dr. Sorin Joantă, “Administraţie Bisericească parohială şi legislaţie”, Edit. Arhiepiscopiei Ortodoxe Române, Sibiu, 2001, 208 p., apărută în Revista Teologica, an. XII (85), 2003, nr. 2, p. 102-105.

Sale!