20.20 vorba cuiva!

Mă tot gândesc la acest an…..un an cum nu a mai fost!! Da, în Ecleziast scrie că nimic nu este nou sub soare și ce a fost va mai fi. Totuși 20.20 a fost ce nu a mai fost. O lume care mergea nebunește a stat, s-a întors, s-a scuturat, nu s-a mai lăsat dusă ca până acum.

Pe la anul 1000 oamenii așteptau sfârșitul lumii. Unii din vremea aceea și-au vândut tot și au plecat cu carele spre Ierusalim, să aștepte sfârșitul. Nu a venit.

Anul 2000 a avut și el cobitori. S-au încercat tot felul de ipoteze și panici. Teorii conspiraționiste sau fataliste dădeau ca sigur sfârșitul lumii. Iar nu a fost la soroc scris după ceasul omenesc, iar dacă e cineva care așteaptă pieirea lumii , trebuie să știe că învățătura biblică vorbește despre o recreare a lumii, nu despre un sfârșit, așa cum îl descriu cei care vor ca lumea să trăiască în spaimă.

20.20 a fost totuși un sfârșit al lumii. O lume obosită de consum, de cursa de șoareci în care se învârte, de prea multă informație proastă, de prea multă minciună. A fost oare un sfârșit sau…participăm iarăși la cursă din ziua în care ne va fi bine… De fapt, de câte ori la ne caz nu i-am făgăduit lui Dumnezeu ascultare veșnică…

Dar, evident, când a fost bine, am uitat!

20.20 se termină. O luăm iarăși cu 1 și trebuie să o luăm bine și cu lecția vieții învățată. Arca unui nou Noe ne-a salvat. Nu știu dacă s-a numit propria casă acea nouă arcă, sau altfel, dar pe ce-i mai mulți ne-a salvat, e drept, cu lacrimile în ochi, privind în zare, după cei plecați.

Deci, acum…20121!

Eu sunt optimist și cred că vom avea ce ne trebuie, dacă vom face tot ce trebuie să avem! Să ne plângem? De ce să pierdem timpul? Mai bine trecem la treabă!

Vom fi bine dacă vom avea grijă de noi și de ceilalți!

Vom fi adevărați dacă nu cedăm minciunii, dacă nu nu dăm crezare la ceea ce știm că nu e adevărat!

Dumnezeu nu ne lasă atunci când vede că vrem să luptăm, că nu ne furăm singuri căciula, că suntem grijulii unii cu alții. Nu e un sfârșit nici acum. E doar pedagogie, lecție.

Să dea Domnul un an mai bun, iar noi să fim de partea Lui și să-l ajutăm și ne va bine!

Negoiţă Iulius-Paul, teolog, fiu al preotului Iulian Negoiţă şi al Anicăi, eco- nomistă, s-a născut în comuna Vintilă-Vodă, la data de 19 iunie 1975. A absolvit Seminarul Teologic „Kesarie Episcopul” din Buzău în anul 1995 şi Facultatea de Teologie a Universităţii Bucu- reşti în anul 1999, Facultatea de Farmacie din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti, cât şi cursuri de master în Administraţie publi- că la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrati- ve. Este doctor în Drept canonic al Universităţii Bucu- reşti. A urmat şi cursuri de formare în străinătate: Islanda (2007), Cipru (2008), Marea Britanie şi Letonia (2010) şi Germania (2012). Este preot din anul 1997, întâi la Parohia din co- muna Gherăseni, apoi în Buzău. Ca preot, a primit toate gradele onorifice până la cel de iconom stavrofor, iar în perioada 2010-2014 a fost judecător în cadrul Consistoriului Mitropolitan. Cea mai importantă realizare de până acum pentru cariera sa de preot consideră a fi ansamblul bisericesc din Cartie- rul Micro XIV, în centrul căruia se află Biserica „Sfântul Apostol Andrei”, la care a contribuit împreună cu tatăl său, cu sprijinul comunităţii parohiale. A fost şi cadru didactic la Seminarul Teologic, unde cândva a fost elev, dar şi la Liceul de Artă „Margareta Sterian” (2001-2010), iar din anul 2003 până în anul 2010 a fost şi inspector de Religie şi Imagine la Inspectoratul Şcolar Judeţean, cât şi inspector general adjunct, din anul 2008 până în 2010. Pentru doi ani, 2010- 2012, a deţinut funcţia de director al Palatului Copiilor Buzău, apoi director al Şco- lii Postliceale Sanitare (2012-2016 şi în continuare după susţinerea concursului pentru acest post). În calitate de manager al celor două instituţii şcolare, a reuşit să le refacă din temelii şi să le modernizeze. În anul 2013, a pus bazele Colegiului „Nicolae Paulescu” din Râmnicu Sărat, unitate de învăţământ privat, având au- torizate atât cursuri liceale cât şi postliceale sanitare. În cadrul celei de-a doua profesii, cea de farmacist, este implicat mai ales la nivel managerial, încă de la înfiinţarea lanţului de farmacii „Iris Pharm”, o între- prindere de familie. Din anul 2015, Colegiul Farmaciştilor din Buzău l-a desemnat ca reprezentant în Adunarea Naţională. S-a implicat şi în viaţa politică locală şi în două legislaturi (2008-2012; 2012-2016) a fost consilier local independent. La primul mandat a fost chiar preşe- dintele Comisiei de Cultură, Culte, Minorităţi, Sport, Sănătate şi Asistenţă Socială. Din poziţia de independent, în anul 2012 a candidat pentru funcţia de primar al Municipiului Buzău, clasându-se al doilea. Desfăşoară o bogată activitate publicistică, abordând cele mai diverse dome- nii: teologie, istorie, drept, în reviste ştiinţifice, ori în periodicele şi revistele locale sau naţionale: „Ziarul Lumina”, „Jurnalul Naţional”, „Revista Teologică”, „Mousaios”, „Glasul Adevărului”, „Analele Buzăului”, „Opinia”, unde a fost şi editorialist. Este iniţiator al revistei „Educaţia creştină” şi membru în comitetul de redacţie al revistei de istorie „Tezaur”. În anul 2004 a înfiinţat Editura Omega căre- ia ulterior i-a adăugat şi o tipografie, întâi în Buzău, dar în prezent ambele îşi au sediul în satul Focşănei din comuna Vadu Paşii. În anul 2010 a înfiinţat Editura Palatul Copiilor. Este autor sau coautor al unui număr de peste douăzeci de lucrări cu tematici diverse, de la management educaţional şi auxiliare didactice la analiză şi satiră politică. A început cu Monografia Bisericii Adormirea Maicii Domnului din comuna Gherăseni, 2002; Biserica Sfântul Apostol Andrei din Buzău: note de istorie recentă, 2009; Rostire întru zidire: antologie de poezie religioasă, 2010; Daruri cu tâlc; Dinastia Vorel; Farmacia în albumul cu amintiri; Religie şi socie- tate: dialoguri; Zăpada zilei de ieri, 40 de rânduri (editorialele din Opinia, reedita- tă în anul 2012); Marchitanii roşii (distinsă cu Premiul Naţional „V. Voiculescu” pentru publicistică, acordat de jurnalistul Cristinel Popa, originar din Pârscov). La 7 decembrie 2018, a fost validat ca membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bucureşti - Secţia Proză. Din 2121 este membru UZPR Comunică în limbile engleză, franceză, spaniolă, italiană

1 comments On 20.20 vorba cuiva!

Lasă un răspuns:

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Site Footer

Sliding Sidebar

Despre mine

Despre mine

Paul Iulius Negoita

Facebook