Sunt Vasile și sunt un câine!

– Hai, ia-ți bagajele! Te mutăm!

– Unde mă mutați?

– Te mutăm, nu mai pune atâtea întrebări!

-Vă rog din suflet, spuneți-mi ce se întâmplă cu mine, am și eu familie, trebuie să o anunț. Sunt bătrân, vă dau telefonul să vorbiți cu soția…

-Nu vorbesc cu nimeni, omule! Nu e treaba mea! Treaba mea este să te duc în altă parte de aici, nu pricepi?!

M-am pus în geantă ce aveam. M-am mișcat greu. Am 87 de ani. S-a mai răstit de câteva ori la mine și m-am grăbit, pe cât am putut. Am plecat ca gentuța desfăcută. Îmi tremurau mâinile de spaimă. Nu am reușit să închid fermoarul.

– Ești pozitiv și te mutăm la infecțioase! Mergi după noi și nu atinge nimic.

-Bine…dar sunt pozitiv de vineri, de când am venit, de aceea am venit. Mi-a făcut nepotul un test rapid și când am auzit, nu am vrut să fiu povară cuiva..

– Oi fi matale, dar astăzi ne-a venit nouă rezultatul. De astăzi intri pe tratament de Covid!

– Și până acum…

– Până acum am așteptat rezultatul și a fost sfârșit de an. A mers mai greu.

– Dar..eu mă simt bine acum. Când am venit îmi era puțin rău. Sunt operat pe cord și m-am gândit că-mi va fi mai bine aici. Dar dacă de abia de acum mă tratați și eu sunt bine, ce rost are …

– Omule, vorbești prea mult. Nu avem timp. Mai sunt și alții. Ne trebuie patul aici. Hai! Ești pozitiv, așa s-a hotărât! Nu are rost să tot discutăm! Mergi după noi.

Am plecat după ei. În fața mea cu o pompă se dezinfecta. Mergeam greu, aluneca pe jos. Am căzut. Nimeni nu m-a ajutat să mă ridic. Îi contaminam….

Sunt acum cu o perfuzie în venă. V-am scris aceste rânduri, dar nu le dați. Doar dacă mor pe aici să știi: sunt Vasile și sunt un câine!