O pildă de seară bună
Un aparat foto !
Era odată ca niciodată, într-un sătuc uitat de lume, un aparat de fotografiat.
Nu era un telefon, nu era o tabletă; singurul lucru pe care îl putea face acest aparat era să facă poze.
Era un aparat invizibil; nimeni nu îl vedea, nimeni nu știa că el există.
Ce era special la acest aparat era că el nu fotografia copaci, flori, răsăritul soarelui sau alte lucruri minunate ce se găsesc în jurul nostru.
El fotografia ceva mult mai frumos: faptele bune pe care oamenii le făceau.
A fotografiat într-o zi un băiețel care mângâia un câine rănit pe stradă, a fotografiat o fetiță care și-a împărțit ultimul biscuite cu prietena ei, chiar și o bunicuță care făcea o plăcintă pentru nepoți.
Tot ce era frumos, aparatul nostru fotografia și reținea în memoria sa.
Erau atâtea poze minunate în acest aparat de fotografiat, încât nu pot fi numărate.
Era o poză cu o fetiță care o ajuta pe mama ei să întindă rufele, dar și cu un băiețel care își strângea jucăriile; mai era un copilaș care își îmbrățișa frățiorul mai mic, care plângea, dar și o fetiță care o ajuta pe surioara ei să se îmbrace.
Multe, multe poze frumoase avea acest aparat. Se găseau în el poze cu copilași care mâncau frumos la masă, chiar și cu băieței care se jucau fără să se bată.
Mult timp m-am întrebat: oare de ce a fost acest aparat inventat? Care o fi scopul lui? Am găsit un răspuns foarte frumos, atât pentru cei mici, cât și pentru cei mari.
Puteți ghici?
Într-o lume atât de zgomotoasă, de rea, de urâtă, avem nevoie să fotografiem și ceea ce e frumos.
Există și mult bine în lumea aceasta, pe care, dacă știm să îl vedem, vom fi fericiți. Să facem la fel ca aparatul de fapte bune: să ignorăm răul și să înregistrăm doar faptele bune, doar ce e frumos.
Dacă aparatul de fapte bune s-ar afla acum pe raftul dulapului tău, ce ar vedea? Ce ar putea fotografia?
Seară cu pace !
Blăjani – file de monografie
Recuperări istorice
Retropelerinaje Buzoiene
Cuvant despre Cer
Ceai de urzică
Fascinația rostirii
