Buzăul zilelor noastre este un oraș al extremelor: beneficiar al unor valori culturale importante, dar, totuși, atât de puțin cunoscute de locuitori lui; înnobilat de prezența unor edificii istorice, însă mutilat de lipsa viziunii arhitectonice; la răscruce de drumuri, dar, din păcate, absent de pe hârțile de investiții; cu un potențial cultural important şi, din nefericire, fără criterii de cernere publică a valorilor… exemplele pot continua.
Este cert că la Buzău nu a existat o strategie culturală sau o viziune coerentă care să aducă prezentului farmecul trecutului, să rupă distrugerii mărturiile unor vremi peste care unii au călcat cu buldozerele până în 90, iar alții, incapabili să înțeleagă rolul hărăzit de istorie, au confundat calitatea de guvernanți locali cu aceea de ieniceri trecuți peste zidurile căzute ale Constantinopolului.
În timp ce astupătorii istoriei locale luptă perseverent să o îngroape, buzoianul Nicolae Peneş o învie, o face să dialogheze cu prezentul şi o transpune în fresce literare pentru viitor.
În urmă cu câteva luni am avut bucuria să particip la lansarea ultimului volum care-i poartă numele, Moartea lui Cressus. Am avut prilejul să audiez unul dintre cele mai lucide caracterizări ale prezentului prin filtrul trecutului „orașului cu castani şi amintiri”. Ajuns la vârsta patriarhilor biblici, Nicolae Peneş are coerența expunerii, bogăția documentării şi înțelepciunea perceperii fenomenelor.
Fire sensibilă, cu înclinări poetice şi-a dedicat ani buni salvării trecutului imaterial al zonei în colecții de folclor şi s-a implicat eficient în acțiunile de promovare a Buzăului în lume.
Ultimele decenii de viață ale domniei sale au avut însă o destinație aparte. Au fost dăruite memoriei istorice şi culturale a Buzăului. Pe aici istorie s-a mai scris, chiar s-a editat în tomurile groase, însă, necitibile; literatură s-a mai publicat, dar, în destule cazuri, cu râvnă şi fără pricepere; memorialistică a mai apărut, cu mențiunea că, nu de puține ori, tematica a fost minoră şi stilul greoi, impracticabil. Nicolae Penes a reușită, însă, performanța îmbinării informației istorice de primă mână cu expunerea literară de calitate. Autorul Nicolae Peneş nu poate fi închis convențional într-un stil. Cultura, pasiunea, documentarea şi talentul îl obligă la propriul stil. Original în abordare, patriot local în tematica, devotat bunului-gust, domnul Nicolae Peneş poate fi considerat una dintre figurile marcante ale culturii Buzoiene contemporane.
Dacă privim la așteptările multor semeni din vremurile noastre constatăm că nu se încadrează în tiparele post-decembriste. Nu este un om bogat material, iar comunitatea l-a răsplătit prea puțin. Faptul că o persoană etalon este amestecată de-a valma printre niște servili iluștrii anonimi, în rândul cetățenilor de onoare ai Buzăului, nu e o recunoaștere corespunzătoare valorii domniei sale. E clar că sporadicele mulțumiri ale prezentului nu spun prea mult despre omul de cultură Nicolae Peneş. Viitorul însă va rosti mai mult. Munca domniei sale de reconstituiri istorice sedimentată în operele scrise, va dăinui în timp şi va sta la baza romanelor istorice despre Buzău și personalitățile lui. Istoriile romanțate vor adăpa setea artistică a cititorilor, iar informația istorică va deschide noi drumuri de cercetare.
La cei 80 de ani, domnul Peneş poate avea certitudinea unei vieți trăite cu rost, în care, prin munca, a făcut diferența. Dumnezeu răsplătește cu darul longevității pe cei care se dedică frumosului. Istoria vieții domnului Nicolae Peneş continuă și, vă mărturisesc, aștept cu nerăbdare să văd cu viața căror momente din trecutul Buzăului se va împleti şi ce alte lucrări mă vor răpi din cotidian, fără șansă de reîntoarcere până la epuizarea ultimului rând, așa cum m-a captivat Alexandru Marghiloman – lordul valah.
