La vârsta Patriarhilor

Buzăul zilelor noastre este un oraș al extremelor: beneficiar al unor valori culturale importante, dar,  totuși, atât de puțin cunoscute de locuitori lui; înnobilat de prezența unor edificii istorice, însă mutilat de lipsa viziunii arhitectonice; la răscruce de drumuri, dar, din păcate, absent de pe hârțile de investiții; cu un potențial cultural important şi, din nefericire, fără criterii de cernere publică a valorilor… exemplele pot continua.

Este cert că la Buzău nu a existat o strategie culturală sau o viziune coerentă care să aducă prezentului farmecul trecutului, să rupă distrugerii mărturiile unor vremi peste care unii au călcat cu buldozerele până în 90, iar alții, incapabili să înțeleagă rolul hărăzit de istorie, au confundat calitatea de guvernanți locali cu aceea de ieniceri trecuți peste zidurile căzute ale Constantinopolului.

În timp ce astupătorii istoriei locale luptă perseverent să o îngroape, buzoianul Nicolae Peneş o învie, o face să dialogheze cu prezentul şi o transpune în fresce literare pentru viitor.

În urmă cu câteva luni am avut bucuria să particip la lansarea ultimului volum care-i poartă numele,   Moartea lui Cressus. Am avut prilejul să audiez unul dintre cele mai lucide caracterizări ale prezentului prin filtrul trecutului „orașului cu castani şi amintiri”. Ajuns la vârsta patriarhilor biblici, Nicolae Peneş are coerența expunerii, bogăția documentării şi   înțelepciunea perceperii fenomenelor.

Fire sensibilă, cu înclinări poetice şi-a dedicat ani buni salvării trecutului imaterial al zonei în colecții de folclor şi  s-a implicat eficient  în acțiunile de promovare a Buzăului în lume.

Ultimele decenii de viață ale domniei sale au avut însă o destinație aparte. Au fost dăruite memoriei istorice şi culturale a Buzăului. Pe aici istorie s-a mai scris, chiar s-a editat  în tomurile groase, însă, necitibile; literatură s-a mai publicat, dar, în destule cazuri, cu râvnă şi fără pricepere; memorialistică a mai apărut, cu mențiunea că, nu de puține ori, tematica a fost minoră şi stilul greoi, impracticabil. Nicolae Penes a reușită,   însă, performanța îmbinării informației istorice de primă mână cu expunerea literară de calitate. Autorul Nicolae Peneş nu poate fi închis convențional într-un stil. Cultura, pasiunea, documentarea şi talentul îl obligă la propriul stil. Original în abordare, patriot local în tematica, devotat bunului-gust, domnul Nicolae Peneş poate fi considerat una dintre figurile marcante ale culturii Buzoiene contemporane.

Dacă privim la așteptările multor semeni din vremurile noastre constatăm că nu se încadrează în tiparele post-decembriste.  Nu este un om bogat material, iar comunitatea l-a răsplătit prea puțin. Faptul că o persoană etalon este amestecată de-a valma printre niște servili iluștrii anonimi, în rândul cetățenilor de onoare ai Buzăului, nu e o recunoaștere corespunzătoare valorii domniei sale. E clar că sporadicele    mulțumiri ale prezentului nu spun prea mult despre omul de cultură Nicolae Peneş. Viitorul însă va rosti mai mult. Munca domniei sale de reconstituiri istorice sedimentată în operele scrise, va dăinui în timp şi va sta la baza romanelor istorice despre Buzău   și  personalitățile lui. Istoriile romanțate vor adăpa setea artistică a cititorilor, iar informația istorică va deschide noi drumuri de cercetare.

La cei 80 de ani, domnul Peneş poate avea certitudinea unei vieți trăite cu rost, în care, prin munca,   a făcut diferența. Dumnezeu răsplătește cu darul longevității pe cei care se dedică frumosului. Istoria vieții domnului Nicolae Peneş continuă și, vă mărturisesc, aștept cu nerăbdare să văd cu viața căror momente din trecutul Buzăului se va împleti şi ce alte lucrări mă vor răpi din cotidian, fără șansă de reîntoarcere până la epuizarea ultimului rând, așa cum m-a captivat Alexandru Marghiloman – lordul valah.

Negoiţă Iulius-Paul, teolog, fiu al preotului Iulian Negoiţă şi al Anicăi, eco- nomistă, s-a născut în comuna Vintilă-Vodă, la data de 19 iunie 1975. A absolvit Seminarul Teologic „Kesarie Episcopul” din Buzău în anul 1995 şi Facultatea de Teologie a Universităţii Bucu- reşti în anul 1999, Facultatea de Farmacie din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti, cât şi cursuri de master în Administraţie publi- că la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrati- ve. Este doctor în Drept canonic al Universităţii Bucu- reşti. A urmat şi cursuri de formare în străinătate: Islanda (2007), Cipru (2008), Marea Britanie şi Letonia (2010) şi Germania (2012). Este preot din anul 1997, întâi la Parohia din co- muna Gherăseni, apoi în Buzău. Ca preot, a primit toate gradele onorifice până la cel de iconom stavrofor, iar în perioada 2010-2014 a fost judecător în cadrul Consistoriului Mitropolitan. Cea mai importantă realizare de până acum pentru cariera sa de preot consideră a fi ansamblul bisericesc din Cartie- rul Micro XIV, în centrul căruia se află Biserica „Sfântul Apostol Andrei”, la care a contribuit împreună cu tatăl său, cu sprijinul comunităţii parohiale. A fost şi cadru didactic la Seminarul Teologic, unde cândva a fost elev, dar şi la Liceul de Artă „Margareta Sterian” (2001-2010), iar din anul 2003 până în anul 2010 a fost şi inspector de Religie şi Imagine la Inspectoratul Şcolar Judeţean, cât şi inspector general adjunct, din anul 2008 până în 2010. Pentru doi ani, 2010- 2012, a deţinut funcţia de director al Palatului Copiilor Buzău, apoi director al Şco- lii Postliceale Sanitare (2012-2016 şi în continuare după susţinerea concursului pentru acest post). În calitate de manager al celor două instituţii şcolare, a reuşit să le refacă din temelii şi să le modernizeze. În anul 2013, a pus bazele Colegiului „Nicolae Paulescu” din Râmnicu Sărat, unitate de învăţământ privat, având au- torizate atât cursuri liceale cât şi postliceale sanitare. În cadrul celei de-a doua profesii, cea de farmacist, este implicat mai ales la nivel managerial, încă de la înfiinţarea lanţului de farmacii „Iris Pharm”, o între- prindere de familie. Din anul 2015, Colegiul Farmaciştilor din Buzău l-a desemnat ca reprezentant în Adunarea Naţională. S-a implicat şi în viaţa politică locală şi în două legislaturi (2008-2012; 2012-2016) a fost consilier local independent. La primul mandat a fost chiar preşe- dintele Comisiei de Cultură, Culte, Minorităţi, Sport, Sănătate şi Asistenţă Socială. Din poziţia de independent, în anul 2012 a candidat pentru funcţia de primar al Municipiului Buzău, clasându-se al doilea. Desfăşoară o bogată activitate publicistică, abordând cele mai diverse dome- nii: teologie, istorie, drept, în reviste ştiinţifice, ori în periodicele şi revistele locale sau naţionale: „Ziarul Lumina”, „Jurnalul Naţional”, „Revista Teologică”, „Mousaios”, „Glasul Adevărului”, „Analele Buzăului”, „Opinia”, unde a fost şi editorialist. Este iniţiator al revistei „Educaţia creştină” şi membru în comitetul de redacţie al revistei de istorie „Tezaur”. În anul 2004 a înfiinţat Editura Omega căre- ia ulterior i-a adăugat şi o tipografie, întâi în Buzău, dar în prezent ambele îşi au sediul în satul Focşănei din comuna Vadu Paşii. În anul 2010 a înfiinţat Editura Palatul Copiilor. Este autor sau coautor al unui număr de peste douăzeci de lucrări cu tematici diverse, de la management educaţional şi auxiliare didactice la analiză şi satiră politică. A început cu Monografia Bisericii Adormirea Maicii Domnului din comuna Gherăseni, 2002; Biserica Sfântul Apostol Andrei din Buzău: note de istorie recentă, 2009; Rostire întru zidire: antologie de poezie religioasă, 2010; Daruri cu tâlc; Dinastia Vorel; Farmacia în albumul cu amintiri; Religie şi socie- tate: dialoguri; Zăpada zilei de ieri, 40 de rânduri (editorialele din Opinia, reedita- tă în anul 2012); Marchitanii roşii (distinsă cu Premiul Naţional „V. Voiculescu” pentru publicistică, acordat de jurnalistul Cristinel Popa, originar din Pârscov). La 7 decembrie 2018, a fost validat ca membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bucureşti - Secţia Proză.

Lasă un răspuns:

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Site Footer

Sliding Sidebar