Buzăul are văi frumoase. Valea Buzăului, Valea Râmnicului, Valea Sărățelului, sunt doar văi mari ale unor locuri line de farmec, de istorie, de geografie.
O Românie în miniatură, Buzăul nostru a trăit vremurile la fel ca țara însăși. Actualul oraș reședință de județ era cândva un târg, coagulat în granițe de urbe târziu, când focul sabia trecătorilor nepoftiți s-a potolit. Episcopia i-a dat granița primului vad.
Până să devină punctul central a ceea ce numim noi astăzi județul Buzău, municipiul Buzău, omenii locuiau departe, cât mai departe.
Valea Slănicului a fost cămin pentru sute sau chiar mii de ani. Din munți casele au coborât ușor pe vale. Au plecat din munții Buzăului și s-au scurs treptat pe buza șerpuitoare a râului Slănic, oprindu-se la podul de la Mărăcineni, ca la o vamă.
Dintre toate văile, Valea Slănicului este cea mia frumoasă. Nu este drum de tranzit precum celelalte văi, mai ales Valea Buzăului, dar are un pitoresc care liniștește. Nimic forțat, nimic abrupt. Urci lin, treaptă, de pe șes spre culmi.
Dacă până acum doar apele-saramură legau satele, oamenii, casele, vremurile, acum, o încercare științifică frumoasă încheagă istoria care curge și la care doar apele i-au fost martore clipă de clipă. Încercarea științifică despre care aminteam se numește Valea Slănicului de Buzău – studiu istorico-geografic și aparține profesorului Gheorghe Udrea.
Domnul profesor Gheorghe Udrea este un nume în breasla didactică, motiv pentru care, în tulburele vremuri de după Revoluția din 1989, a fost ales – da, rețineți, ales – de către profesori, inspector general al județului Buzău.
Pe lângă cariera didactică în care a atins fiecare culme, de ceva ani s-a dedicat cercetării și scrisului. Este autorul singurelor monografii adevărate. Sunt multe încercări monografice apărute în ultimii ani. Niciuna nu atinge gradul de complexitate, nivelul de documentare, de originalitate, de perfecțiune, cum ating studiile realizate de profesorul Gheorghe Udrea.
Scrise cu precizie științifică, dar și cu har literar, mai toate lucrările se luptă provocarea eshaustivității. Această ultimă lucrare este însă o sinteză în care prinde și două locuri dragi: Cernătești ( locul nașterii domnului profesor) și Blăjani ( satul de origine al doamnei Udrea, soția domnului profesor). Atât de mult iubește Blăjaniul, încât îl coboară pe Valea Slănicului. În rest o ia pe firul apei și pe firul vremurilor și vorbește despre Bisoca, Lopătari, Mânzălești, Sărulești, Vintilă-Vodă, Beceni, Săpoca.
Scrie și prezintă planșe despre climă, despre hidrologie, despre faună, despre soluri și resurse naturale. Scrie despre monumente, istorie și include statistici concludente. Cum oamenii sfințesc locul, acordă un spațiu generos unor scurte biografii care au izvorât de pe buza Slănicului. Nu vorbește despre vieți intrate în legende precum un Vlad Vintilă, unic domnitor care și-a așezat curte în zona noastră, sau despre blăjanarul Dionisie Lupu, ajuns mitropolit al Țării Românești, ci despre personalități recente, care încep să transpară în legendă. Cum ai putea spune altfel despre profesorul Ștefan Stănescu, despre dramaturgul Ion Băieșu, despre scriitoarea Daniela Șontică…sau despre alte personalități care, prin biografia lor, stârnesc admirația autorului lucrării Valea Slănicului – studiu istorico-geografic.
Deci, fii ai locului, iubitori ai Văii, admiratori ai naturii, români, turiști, cercetători ai istoriei și geografiei, haideți pe Valea Slănicului cu noi, cu mine, căruia minunatul domn Udrea mi-a încredințat să-prefațez și această carte, cu doamna Valentina Roxana Petre, care a reușit să facă față modului pedant și extrem de meticulos de lucru al domnului profesor și mai ales cu Gheorghe Udrea, care, înainte de a fi autor, de a fi cercetător, a fost om al drumeției, călătorind printre dealuri și văi, cu rucsacul în spinare.
Haideți, acum, măcar literar și imaginar pe Valea Slănicului și sunt sigur că după citirea cărții veți avea pornirea de a vizita aceste locuri minunate!
