Și cum de v-a scăpat migdalul?!

Undeva, la poartă, căsuța de poștă e mereu plină. De modă veche au rămas câteva firme mari care-și promovează produsele și justiția.

După ce am fost făcut în fel și chip de tot ceea ce a dat Buzăul mai murdar în politică, fiind considerat un personaj incontrolabil și imprevizibil, având ceva timp mai mult mi-am reclamat delatorii.

La început a fost mai greu și m-am simțit cetățean dator doar cu plata taxelor, fără dreptul la demnitate. Cumva, situația are explicație deși nu ar trebui să aibă: Ciolacu are nervuri peste tot, iar el este mare scenarist când e vorba de mizerie, după cum se știe.

Cu timpul însă ceva pași s-au mai făcut și am primit citația să ridic informația despre un cont fals de Facebook care îmi punea în cârcă tot răul din univers. Am fost informat cine și l-a asumat, cine a fost sacrificat, ca-n caracatița.

De data aceasta, mai ales după ce am studiat dosarul, am constatat că Poliția și-a făcut treaba. Povestea era știută, dar era nevoie și de un nivel corect de implicare și a fost.

Nu a scăpat nimic din ce mă înconjoară fără să fie luat la țintă. Nu mai trăia nici un atom neîmbolnăvit de răutate în tot ce era scris.

Nimic nu convenea și publicul trebuia convins că și eu sunt ca ei, chiar mai rău decât ei. Evident, fals! Ca ei nu poate fi nimeni.

În fine, în această nebunie nimic nu a scăpat neatins de ura lor. Prea mic sau prea mare, prea puțin sau prea mult, totul a fost împroșcat irațional și mincinos. Dacă intrai pe poarta casei deveneai inamic al fețelor pergamentate și putrefacției lor umane. Erai atacat murdar rapid.

Nici prin curte nu le-a scăpat nimic. Excepție a făcut doar migdalul din fața casei. Frumos ca un înger îmbrăcat în alb, am găsit aici când am venit migdalul. Era deja matur și în putere și va rămâne multă vreme. Dacă am ceva în acest cămin nu sunt zidurile, ca din acestea are oricine și nu valorează mai mult decât o haină de frig sau ploaie, ci minunatul meu migdal, care în fiecare an își împinge florile albe prin fereastra-mi spunându-mi: fii pe pace, vine iar primăvara!

Și are dreptate, dacă insiști și nu te lași paralizat de înghețuri triste, vine primăvara și în curtea și în tot.

Sale!