Și cum de v-a scăpat migdalul?!

Undeva, la poartă, căsuța de poștă e mereu plină. De modă veche au rămas câteva firme mari care-și promovează produsele și justiția.

După ce am fost făcut în fel și chip de tot ceea ce a dat Buzăul mai murdar în politică, fiind considerat un personaj incontrolabil și imprevizibil, având ceva timp mai mult mi-am reclamat delatorii.

La început a fost mai greu și m-am simțit cetățean dator doar cu plata taxelor, fără dreptul la demnitate. Cumva, situația are explicație deși nu ar trebui să aibă: Ciolacu are nervuri peste tot, iar el este mare scenarist când e vorba de mizerie, după cum se știe.

Cu timpul însă ceva pași s-au mai făcut și am primit citația să ridic informația despre un cont fals de Facebook care îmi punea în cârcă tot răul din univers. Am fost informat cine și l-a asumat, cine a fost sacrificat, ca-n caracatița.

De data aceasta, mai ales după ce am studiat dosarul, am constatat că Poliția și-a făcut treaba. Povestea era știută, dar era nevoie și de un nivel corect de implicare și a fost.

Nu a scăpat nimic din ce mă înconjoară fără să fie luat la țintă. Nu mai trăia nici un atom neîmbolnăvit de răutate în tot ce era scris.

Nimic nu convenea și publicul trebuia convins că și eu sunt ca ei, chiar mai rău decât ei. Evident, fals! Ca ei nu poate fi nimeni.

În fine, în această nebunie nimic nu a scăpat neatins de ura lor. Prea mic sau prea mare, prea puțin sau prea mult, totul a fost împroșcat irațional și mincinos. Dacă intrai pe poarta casei deveneai inamic al fețelor pergamentate și putrefacției lor umane. Erai atacat murdar rapid.

Nici prin curte nu le-a scăpat nimic. Excepție a făcut doar migdalul din fața casei. Frumos ca un înger îmbrăcat în alb, am găsit aici când am venit migdalul. Era deja matur și în putere și va rămâne multă vreme. Dacă am ceva în acest cămin nu sunt zidurile, ca din acestea are oricine și nu valorează mai mult decât o haină de frig sau ploaie, ci minunatul meu migdal, care în fiecare an își împinge florile albe prin fereastra-mi spunându-mi: fii pe pace, vine iar primăvara!

Și are dreptate, dacă insiști și nu te lași paralizat de înghețuri triste, vine primăvara și în curtea și în tot.

Negoiţă Iulius-Paul, teolog, fiu al preotului Iulian Negoiţă şi al Anicăi, eco- nomistă, s-a născut în comuna Vintilă-Vodă, la data de 19 iunie 1975. A absolvit Seminarul Teologic „Kesarie Episcopul” din Buzău în anul 1995 şi Facultatea de Teologie a Universităţii Bucu- reşti în anul 1999, Facultatea de Farmacie din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti, cât şi cursuri de master în Administraţie publi- că la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrati- ve. Este doctor în Drept canonic al Universităţii Bucu- reşti. A urmat şi cursuri de formare în străinătate: Islanda (2007), Cipru (2008), Marea Britanie şi Letonia (2010) şi Germania (2012). Este preot din anul 1997, întâi la Parohia din co- muna Gherăseni, apoi în Buzău. Ca preot, a primit toate gradele onorifice până la cel de iconom stavrofor, iar în perioada 2010-2014 a fost judecător în cadrul Consistoriului Mitropolitan. Cea mai importantă realizare de până acum pentru cariera sa de preot consideră a fi ansamblul bisericesc din Cartie- rul Micro XIV, în centrul căruia se află Biserica „Sfântul Apostol Andrei”, la care a contribuit împreună cu tatăl său, cu sprijinul comunităţii parohiale. A fost şi cadru didactic la Seminarul Teologic, unde cândva a fost elev, dar şi la Liceul de Artă „Margareta Sterian” (2001-2010), iar din anul 2003 până în anul 2010 a fost şi inspector de Religie şi Imagine la Inspectoratul Şcolar Judeţean, cât şi inspector general adjunct, din anul 2008 până în 2010. Pentru doi ani, 2010- 2012, a deţinut funcţia de director al Palatului Copiilor Buzău, apoi director al Şco- lii Postliceale Sanitare (2012-2016 şi în continuare după susţinerea concursului pentru acest post). În calitate de manager al celor două instituţii şcolare, a reuşit să le refacă din temelii şi să le modernizeze. În anul 2013, a pus bazele Colegiului „Nicolae Paulescu” din Râmnicu Sărat, unitate de învăţământ privat, având au- torizate atât cursuri liceale cât şi postliceale sanitare. În cadrul celei de-a doua profesii, cea de farmacist, este implicat mai ales la nivel managerial, încă de la înfiinţarea lanţului de farmacii „Iris Pharm”, o între- prindere de familie. Din anul 2015, Colegiul Farmaciştilor din Buzău l-a desemnat ca reprezentant în Adunarea Naţională. S-a implicat şi în viaţa politică locală şi în două legislaturi (2008-2012; 2012-2016) a fost consilier local independent. La primul mandat a fost chiar preşe- dintele Comisiei de Cultură, Culte, Minorităţi, Sport, Sănătate şi Asistenţă Socială. Din poziţia de independent, în anul 2012 a candidat pentru funcţia de primar al Municipiului Buzău, clasându-se al doilea. Desfăşoară o bogată activitate publicistică, abordând cele mai diverse dome- nii: teologie, istorie, drept, în reviste ştiinţifice, ori în periodicele şi revistele locale sau naţionale: „Ziarul Lumina”, „Jurnalul Naţional”, „Revista Teologică”, „Mousaios”, „Glasul Adevărului”, „Analele Buzăului”, „Opinia”, unde a fost şi editorialist. Este iniţiator al revistei „Educaţia creştină” şi membru în comitetul de redacţie al revistei de istorie „Tezaur”. În anul 2004 a înfiinţat Editura Omega căre- ia ulterior i-a adăugat şi o tipografie, întâi în Buzău, dar în prezent ambele îşi au sediul în satul Focşănei din comuna Vadu Paşii. În anul 2010 a înfiinţat Editura Palatul Copiilor. Este autor sau coautor al unui număr de peste douăzeci de lucrări cu tematici diverse, de la management educaţional şi auxiliare didactice la analiză şi satiră politică. A început cu Monografia Bisericii Adormirea Maicii Domnului din comuna Gherăseni, 2002; Biserica Sfântul Apostol Andrei din Buzău: note de istorie recentă, 2009; Rostire întru zidire: antologie de poezie religioasă, 2010; Daruri cu tâlc; Dinastia Vorel; Farmacia în albumul cu amintiri; Religie şi socie- tate: dialoguri; Zăpada zilei de ieri, 40 de rânduri (editorialele din Opinia, reedita- tă în anul 2012); Marchitanii roşii (distinsă cu Premiul Naţional „V. Voiculescu” pentru publicistică, acordat de jurnalistul Cristinel Popa, originar din Pârscov). La 7 decembrie 2018, a fost validat ca membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bucureşti - Secţia Proză.

Lasă un răspuns:

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Site Footer

Sliding Sidebar