Câțiva ani a fost stabilitatea. Guvernul Cioloș a organizat primul concurs serios pentru ocuparea posturilor de directori de școală. Mai mult decât atât,  a impus ca cei care sunt în funcție dar nu participă la concurs sau participă la examen și nu i-au concursul, să nu mai poată ocupa postul cu delegație. Măsura excelentă, evident.

Sigur, acel concurs din 2016 nu a spus totul despre un candidat sau altul. Au fost și directori care au avut ghinion, deși, din ceea ce realizaseră anterior, se putea constata că nu meritau să cadă. Totuși, cazuri rare.

Subiectele nu au fost cele mai concludenta și nici bibliografia. Dar, una peste alta, a fost un exercițiu bun, o competiție serioasă, care după venirea pesediștilor la putere nu a mai rezistat decât formal.

Primul amendament PSD a fost eliminarea restricțiilor de ocupare a postului de către cei care nu participă la concurs sau pică examenul. Această schimbare a a aruncat în brațele politicului vulgar o parte dintre școli.

Extrapolând, avem exemplu Caselor de Asigurări care, fără o asemenea reglementare prin care să se interzică celor care nu dau concurs să mai fie directori, țin în post tot felul de eșuați și absenți la examen. Casa de Asigurări Buzău este un exemplu clar. Unii se luptă cu foile de concurs, iar cel cel care nu participă câștigă de fiecare dată. Rămâne director fără să fie capabil să cunoască nici măcar atât cât cunoaște cel mai slab candidat la concurs. Nu știe el, dar îl știe partidul pe el, așa că…stă pe leafă de mare director, deși are competență de sacagiu.

Dar să revenim la învățământ….

Până la marele concurs, s-a încercat uniformizarea numirii directorilor de către consiliile de administrație din școli. Poate că era mult mai bine dacă se lăsa pe seama consiliilor profesorale alegerea directorului. Cu siguranță, era mult mai dezbătut și mai larg votul. Actul legislativ care dădea rol decisiv consiliilor de administrație din școli, a fost retrimis în Parlament, pentru deficiențe tehnice.

Așa o fi. Fiind prea mulți și actul prea scurt s-au încurat parlamentarii. Poate nu este un tertip prezidențial. Totuși, un senator de pe la PNL – scuze, nu am memoria numelor -, a început să-și afirme pofta de a avea directori de la partid, mai ales în mediul rural, unde pot fi influențate voturile. Nu știu dacă influențarea voturilor e de fapt un ajutor în păcălirea sau chiar intimidarea electoratului care are nevoie pentru odrasle- fii și nepoți – de ajutorul directorului școlii, dat tind să înțeleg așa mesajul. Dacă era vorba să fie desemnat valorosul școlii director, nu exista atâta interes politic din partea actualei clasei politice. Și apoi…un asemenea profesor are mintea la el și nu o ia de la partid.

În fine, după neinspirata afirmație au apărut neprihăniți de prin partid care au început să exclame nervoși: Noi?! Să numim noi politic?!…Niciodată! Nu facem liste, nu numim politic.

Apoi au început pesediștii să strige: politizați școlile! Și tot așa circ dâmbovițean.

Senatorul mia sus amintit a fost luat de gură. Societatea știe practica numirilor dictate de grup – nici măcar de partid -, dar, după unii politicieni ar trebui să se facă neștiutoare. Cei care afirmă că nu este așa mint, că nu se fac numiri de grup mint, dar vor să-l acopere pe senatorul vorbitor.

Dar despre toate vedem în curând, vine august.

Cât despre prezumția de onestitate, deși e pură pierdere de vreme, să ne jucăm puțin cu imaginația. Dacă tot îl contrazic colegii de partid pe senatorul liberal …cu vorba, de ce nu l-ar contrazice și cu fapta. Dacă se vor ține la …distanță ( și aici nu mă refer la numărul interpușilor până la comunicarea listelor, sau la interdicția de sta cu telefonul în preajma celor care fac numirile la partid) și nu vor interveni grosolan?

Vidul legislativ creat prin respingerea uni act normativ nu este decât formal. Ce-i oprește pe cei care au pus mâna pe filialele de partid să nu nu se amestece în numirile de directori de școli, dacă tot au alte principii?! De ce nu pot lăsa decizia la îndemâna corpurilor profesionale, iar ISJ – urile doar să certifice voința?!

Evident, întrebări retorice. Numirile nu vor fi decise de cei mai capabili să o facă – de către profesori -, ci au fost decise deja de grupușorul care pune mâna pe pixul fiecărui cuib de partid. Contribuțiile ulterioare ale directorilor și ascultarea necondiționată sunt dorite cu ardoare de cei care care cred că votul cetățeanului este o delegare pentru satisfacerea interesului personal și de grup.

Deci, pentru moment va fi concurs de plasament politic, de trafic de influență și de lipit afișe. Cine prin școală va fi capabil și va avea o proptea la partid va deveni mare. Inspectorii Generali vor fi iar unelte și nimic mai mult. Va fi bătălia pilelor și nu a competențelor.

Va fi oare și un inspector general care va proceda ca Drulă și va da peste cap totul?