Numirea directorilor de școli – vid de lege sau de logică

Câțiva ani a fost stabilitatea. Guvernul Cioloș a organizat primul concurs serios pentru ocuparea posturilor de directori de școală. Mai mult decât atât,  a impus ca cei care sunt în funcție dar nu participă la concurs sau participă la examen și nu i-au concursul, să nu mai poată ocupa postul cu delegație. Măsura excelentă, evident.

Sigur, acel concurs din 2016 nu a spus totul despre un candidat sau altul. Au fost și directori care au avut ghinion, deși, din ceea ce realizaseră anterior, se putea constata că nu meritau să cadă. Totuși, cazuri rare.

Subiectele nu au fost cele mai concludenta și nici bibliografia. Dar, una peste alta, a fost un exercițiu bun, o competiție serioasă, care după venirea pesediștilor la putere nu a mai rezistat decât formal.

Primul amendament PSD a fost eliminarea restricțiilor de ocupare a postului de către cei care nu participă la concurs sau pică examenul. Această schimbare a a aruncat în brațele politicului vulgar o parte dintre școli.

Extrapolând, avem exemplu Caselor de Asigurări care, fără o asemenea reglementare prin care să se interzică celor care nu dau concurs să mai fie directori, țin în post tot felul de eșuați și absenți la examen. Casa de Asigurări Buzău este un exemplu clar. Unii se luptă cu foile de concurs, iar cel cel care nu participă câștigă de fiecare dată. Rămâne director fără să fie capabil să cunoască nici măcar atât cât cunoaște cel mai slab candidat la concurs. Nu știe el, dar îl știe partidul pe el, așa că…stă pe leafă de mare director, deși are competență de sacagiu.

Dar să revenim la învățământ….

Până la marele concurs, s-a încercat uniformizarea numirii directorilor de către consiliile de administrație din școli. Poate că era mult mai bine dacă se lăsa pe seama consiliilor profesorale alegerea directorului. Cu siguranță, era mult mai dezbătut și mai larg votul. Actul legislativ care dădea rol decisiv consiliilor de administrație din școli, a fost retrimis în Parlament, pentru deficiențe tehnice.

Așa o fi. Fiind prea mulți și actul prea scurt s-au încurat parlamentarii. Poate nu este un tertip prezidențial. Totuși, un senator de pe la PNL – scuze, nu am memoria numelor -, a început să-și afirme pofta de a avea directori de la partid, mai ales în mediul rural, unde pot fi influențate voturile. Nu știu dacă influențarea voturilor e de fapt un ajutor în păcălirea sau chiar intimidarea electoratului care are nevoie pentru odrasle- fii și nepoți – de ajutorul directorului școlii, dat tind să înțeleg așa mesajul. Dacă era vorba să fie desemnat valorosul școlii director, nu exista atâta interes politic din partea actualei clasei politice. Și apoi…un asemenea profesor are mintea la el și nu o ia de la partid.

În fine, după neinspirata afirmație au apărut neprihăniți de prin partid care au început să exclame nervoși: Noi?! Să numim noi politic?!…Niciodată! Nu facem liste, nu numim politic.

Apoi au început pesediștii să strige: politizați școlile! Și tot așa circ dâmbovițean.

Senatorul mia sus amintit a fost luat de gură. Societatea știe practica numirilor dictate de grup – nici măcar de partid -, dar, după unii politicieni ar trebui să se facă neștiutoare. Cei care afirmă că nu este așa mint, că nu se fac numiri de grup mint, dar vor să-l acopere pe senatorul vorbitor.

Dar despre toate vedem în curând, vine august.

Cât despre prezumția de onestitate, deși e pură pierdere de vreme, să ne jucăm puțin cu imaginația. Dacă tot îl contrazic colegii de partid pe senatorul liberal …cu vorba, de ce nu l-ar contrazice și cu fapta. Dacă se vor ține la …distanță ( și aici nu mă refer la numărul interpușilor până la comunicarea listelor, sau la interdicția de sta cu telefonul în preajma celor care fac numirile la partid) și nu vor interveni grosolan?

Vidul legislativ creat prin respingerea uni act normativ nu este decât formal. Ce-i oprește pe cei care au pus mâna pe filialele de partid să nu nu se amestece în numirile de directori de școli, dacă tot au alte principii?! De ce nu pot lăsa decizia la îndemâna corpurilor profesionale, iar ISJ – urile doar să certifice voința?!

Evident, întrebări retorice. Numirile nu vor fi decise de cei mai capabili să o facă – de către profesori -, ci au fost decise deja de grupușorul care pune mâna pe pixul fiecărui cuib de partid. Contribuțiile ulterioare ale directorilor și ascultarea necondiționată sunt dorite cu ardoare de cei care care cred că votul cetățeanului este o delegare pentru satisfacerea interesului personal și de grup.

Deci, pentru moment va fi concurs de plasament politic, de trafic de influență și de lipit afișe. Cine prin școală va fi capabil și va avea o proptea la partid va deveni mare. Inspectorii Generali vor fi iar unelte și nimic mai mult. Va fi bătălia pilelor și nu a competențelor.

Va fi oare și un inspector general care va proceda ca Drulă și va da peste cap totul?

Negoiţă Iulius-Paul, teolog, fiu al preotului Iulian Negoiţă şi al Anicăi, eco- nomistă, s-a născut în comuna Vintilă-Vodă, la data de 19 iunie 1975. A absolvit Seminarul Teologic „Kesarie Episcopul” din Buzău în anul 1995 şi Facultatea de Teologie a Universităţii Bucu- reşti în anul 1999, Facultatea de Farmacie din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti, cât şi cursuri de master în Administraţie publi- că la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrati- ve. Este doctor în Drept canonic al Universităţii Bucu- reşti. A urmat şi cursuri de formare în străinătate: Islanda (2007), Cipru (2008), Marea Britanie şi Letonia (2010) şi Germania (2012). Este preot din anul 1997, întâi la Parohia din co- muna Gherăseni, apoi în Buzău. Ca preot, a primit toate gradele onorifice până la cel de iconom stavrofor, iar în perioada 2010-2014 a fost judecător în cadrul Consistoriului Mitropolitan. Cea mai importantă realizare de până acum pentru cariera sa de preot consideră a fi ansamblul bisericesc din Cartie- rul Micro XIV, în centrul căruia se află Biserica „Sfântul Apostol Andrei”, la care a contribuit împreună cu tatăl său, cu sprijinul comunităţii parohiale. A fost şi cadru didactic la Seminarul Teologic, unde cândva a fost elev, dar şi la Liceul de Artă „Margareta Sterian” (2001-2010), iar din anul 2003 până în anul 2010 a fost şi inspector de Religie şi Imagine la Inspectoratul Şcolar Judeţean, cât şi inspector general adjunct, din anul 2008 până în 2010. Pentru doi ani, 2010- 2012, a deţinut funcţia de director al Palatului Copiilor Buzău, apoi director al Şco- lii Postliceale Sanitare (2012-2016 şi în continuare după susţinerea concursului pentru acest post). În calitate de manager al celor două instituţii şcolare, a reuşit să le refacă din temelii şi să le modernizeze. În anul 2013, a pus bazele Colegiului „Nicolae Paulescu” din Râmnicu Sărat, unitate de învăţământ privat, având au- torizate atât cursuri liceale cât şi postliceale sanitare. În cadrul celei de-a doua profesii, cea de farmacist, este implicat mai ales la nivel managerial, încă de la înfiinţarea lanţului de farmacii „Iris Pharm”, o între- prindere de familie. Din anul 2015, Colegiul Farmaciştilor din Buzău l-a desemnat ca reprezentant în Adunarea Naţională. S-a implicat şi în viaţa politică locală şi în două legislaturi (2008-2012; 2012-2016) a fost consilier local independent. La primul mandat a fost chiar preşe- dintele Comisiei de Cultură, Culte, Minorităţi, Sport, Sănătate şi Asistenţă Socială. Din poziţia de independent, în anul 2012 a candidat pentru funcţia de primar al Municipiului Buzău, clasându-se al doilea. Desfăşoară o bogată activitate publicistică, abordând cele mai diverse dome- nii: teologie, istorie, drept, în reviste ştiinţifice, ori în periodicele şi revistele locale sau naţionale: „Ziarul Lumina”, „Jurnalul Naţional”, „Revista Teologică”, „Mousaios”, „Glasul Adevărului”, „Analele Buzăului”, „Opinia”, unde a fost şi editorialist. Este iniţiator al revistei „Educaţia creştină” şi membru în comitetul de redacţie al revistei de istorie „Tezaur”. În anul 2004 a înfiinţat Editura Omega căre- ia ulterior i-a adăugat şi o tipografie, întâi în Buzău, dar în prezent ambele îşi au sediul în satul Focşănei din comuna Vadu Paşii. În anul 2010 a înfiinţat Editura Palatul Copiilor. Este autor sau coautor al unui număr de peste douăzeci de lucrări cu tematici diverse, de la management educaţional şi auxiliare didactice la analiză şi satiră politică. A început cu Monografia Bisericii Adormirea Maicii Domnului din comuna Gherăseni, 2002; Biserica Sfântul Apostol Andrei din Buzău: note de istorie recentă, 2009; Rostire întru zidire: antologie de poezie religioasă, 2010; Daruri cu tâlc; Dinastia Vorel; Farmacia în albumul cu amintiri; Religie şi socie- tate: dialoguri; Zăpada zilei de ieri, 40 de rânduri (editorialele din Opinia, reedita- tă în anul 2012); Marchitanii roşii (distinsă cu Premiul Naţional „V. Voiculescu” pentru publicistică, acordat de jurnalistul Cristinel Popa, originar din Pârscov). La 7 decembrie 2018, a fost validat ca membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bucureşti - Secţia Proză. Din 2121 este membru UZPR Comunică în limbile engleză, franceză, spaniolă, italiană

Lasă un răspuns:

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Site Footer

Sliding Sidebar

Despre mine

Despre mine

Paul Iulius Negoita

Facebook