Gramatica după Marcel

Un titlu mare de ziar scria că pe pagina de Facebook a PSD era o postare care avea titlul: Jos labele de pe limba română.

Nu am să fac referire la plasticitatea textului, ci la penibilul situației. Să-l ai președinte pe Marcel și să te vorbești despre grija pentru limba maternă ar putea fi un atac plin de ironie la șef, fie plăcere sadică de a te face de poveste zilnic, fie ….impresia brută că românii înghit orice.

Este un truism să spui că Ciolacu are probleme mari și cu gramatica. E un truism, de asemenea, să-ți amintesc că răpusa lui Marcel, Dăncilă, îi era soră în …tainele adânci ale gramaticii. Nu e un truism să afirmi, totuși, că Dăncilă nu stătea atât de rău cu morala, dar despre acest aspect… pe viitor.

Dacă Ciolacu transpiră la fiecare vorbă pe care trebuie să o îmbuce cu altă vorbă, pentru a da unei fraze un sens cât de cât inteligibil, votanții PSD ar trebui să înghețe la gândul că Marcel al lor nu stăpânește conceptele.

Ieșit din lumea combinațiilor – ați văzut din stenogramele cu Drulă cam cu ce se ocupă politicienii dornici să-și pună directori pentru votul intern și pentru banii dați la partid -, Ciolacu se mișcă ușor aici. Dar e tot ce poate. Altfel nu se explică de ce, după 50 de ani de uz neîntrerupt al limbii materne, are un limbaj atât de sărac și formulări gramaticale distrofice.

Credeți că sărăcia limbii nu are altă cauză? Are: incapacitatea de a înțelege despre ce vorbește. Se observă tot din superficialitatea perceperii esenței, vizibilă la fiecare derapaj ieftin, pe scoarța exterioară a oricărui concept. Ce credeți că pricepe din economie? Dar din geopolitică? Dar din educație?  Nu prea mare brânză, iar aici rezidă problema. Nu poate scoate pe gură mai mult, pentru că nu a internalizat subiectele despre care vorbește. De aceea, chiar și atunci când o nimerește cu limba, tot nimicuri spune.

Deci, pesediștii, care intră adesea sub …incidența zicerii râde un hârb de o oală spartă, au o problemă grea în frunte. Imaginea lor se contopește cu aparițiile aproape obsedante în media ale lui Marcel, care prin inepțiile rostite paralizează orice alegător cu o minimă pregătirea intelectuală.

Negoiţă Iulius-Paul, teolog, fiu al preotului Iulian Negoiţă şi al Anicăi, eco- nomistă, s-a născut în comuna Vintilă-Vodă, la data de 19 iunie 1975. A absolvit Seminarul Teologic „Kesarie Episcopul” din Buzău în anul 1995 şi Facultatea de Teologie a Universităţii Bucu- reşti în anul 1999, Facultatea de Farmacie din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti, cât şi cursuri de master în Administraţie publi- că la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrati- ve. Este doctor în Drept canonic al Universităţii Bucu- reşti. A urmat şi cursuri de formare în străinătate: Islanda (2007), Cipru (2008), Marea Britanie şi Letonia (2010) şi Germania (2012). Este preot din anul 1997, întâi la Parohia din co- muna Gherăseni, apoi în Buzău. Ca preot, a primit toate gradele onorifice până la cel de iconom stavrofor, iar în perioada 2010-2014 a fost judecător în cadrul Consistoriului Mitropolitan. Cea mai importantă realizare de până acum pentru cariera sa de preot consideră a fi ansamblul bisericesc din Cartie- rul Micro XIV, în centrul căruia se află Biserica „Sfântul Apostol Andrei”, la care a contribuit împreună cu tatăl său, cu sprijinul comunităţii parohiale. A fost şi cadru didactic la Seminarul Teologic, unde cândva a fost elev, dar şi la Liceul de Artă „Margareta Sterian” (2001-2010), iar din anul 2003 până în anul 2010 a fost şi inspector de Religie şi Imagine la Inspectoratul Şcolar Judeţean, cât şi inspector general adjunct, din anul 2008 până în 2010. Pentru doi ani, 2010- 2012, a deţinut funcţia de director al Palatului Copiilor Buzău, apoi director al Şco- lii Postliceale Sanitare (2012-2016 şi în continuare după susţinerea concursului pentru acest post). În calitate de manager al celor două instituţii şcolare, a reuşit să le refacă din temelii şi să le modernizeze. În anul 2013, a pus bazele Colegiului „Nicolae Paulescu” din Râmnicu Sărat, unitate de învăţământ privat, având au- torizate atât cursuri liceale cât şi postliceale sanitare. În cadrul celei de-a doua profesii, cea de farmacist, este implicat mai ales la nivel managerial, încă de la înfiinţarea lanţului de farmacii „Iris Pharm”, o între- prindere de familie. Din anul 2015, Colegiul Farmaciştilor din Buzău l-a desemnat ca reprezentant în Adunarea Naţională. S-a implicat şi în viaţa politică locală şi în două legislaturi (2008-2012; 2012-2016) a fost consilier local independent. La primul mandat a fost chiar preşe- dintele Comisiei de Cultură, Culte, Minorităţi, Sport, Sănătate şi Asistenţă Socială. Din poziţia de independent, în anul 2012 a candidat pentru funcţia de primar al Municipiului Buzău, clasându-se al doilea. Desfăşoară o bogată activitate publicistică, abordând cele mai diverse dome- nii: teologie, istorie, drept, în reviste ştiinţifice, ori în periodicele şi revistele locale sau naţionale: „Ziarul Lumina”, „Jurnalul Naţional”, „Revista Teologică”, „Mousaios”, „Glasul Adevărului”, „Analele Buzăului”, „Opinia”, unde a fost şi editorialist. Este iniţiator al revistei „Educaţia creştină” şi membru în comitetul de redacţie al revistei de istorie „Tezaur”. În anul 2004 a înfiinţat Editura Omega căre- ia ulterior i-a adăugat şi o tipografie, întâi în Buzău, dar în prezent ambele îşi au sediul în satul Focşănei din comuna Vadu Paşii. În anul 2010 a înfiinţat Editura Palatul Copiilor. Este autor sau coautor al unui număr de peste douăzeci de lucrări cu tematici diverse, de la management educaţional şi auxiliare didactice la analiză şi satiră politică. A început cu Monografia Bisericii Adormirea Maicii Domnului din comuna Gherăseni, 2002; Biserica Sfântul Apostol Andrei din Buzău: note de istorie recentă, 2009; Rostire întru zidire: antologie de poezie religioasă, 2010; Daruri cu tâlc; Dinastia Vorel; Farmacia în albumul cu amintiri; Religie şi socie- tate: dialoguri; Zăpada zilei de ieri, 40 de rânduri (editorialele din Opinia, reedita- tă în anul 2012); Marchitanii roşii (distinsă cu Premiul Naţional „V. Voiculescu” pentru publicistică, acordat de jurnalistul Cristinel Popa, originar din Pârscov). La 7 decembrie 2018, a fost validat ca membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bucureşti - Secţia Proză. Din 2121 este membru UZPR Comunică în limbile engleză, franceză, spaniolă, italiană

Lasă un răspuns:

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Site Footer

Sliding Sidebar

Despre mine

Despre mine

Paul Iulius Negoita

Facebook