Napoleon Dolar, o poveste caldă

Să vii pe lume într-o Românie a prejudecăţilor, dintr-o familie de etnie romă, să mai ai şi un handicap grav din naştere şi să te cheme Napoleon Dolar nu e chiar cel mai uşor început.
Unde mai pui că persoana care te-a adus pe lume uită să te mai ia şi acasă şi îţi petreci primele două luni din viaţă abandonat în spital, apoi următorii 5 ani într-o casă de copii, la salonul 1, târându-te pe cimentul bătut de curentul care trecea nestingherit pe sub uşile vechi, de lemn.
Rabzi şi foame, poate mai iei şi bătaie, până într-o zi când te ia acasă o mamă; nu ştii că va fi MAMA, ştii doar că te-a ales pe tine, deşi n-ai nici culoarea pielii standard, nici nu eşti uşor de crescut (tetrapareză spastică nu ştii tu încă să pronunţi, dar o ai şi îţi ţine orizontul la nivelul solului).
Aşa a început povestea lui Napoleon Dolar Muntean, tânărul rom din Alba Iulia care se află astăzi la a doua facultate şi care a devenit „valută forte” în propria-i poveste. Cititor fervent, utilizator constant al Bibliotecii Judeţene „Lucian Blaga” Alba, Napoleon face parte din generaţia tinerilor cool, care citesc.
„Am 23 de ani şi, da, citesc, citesc de când am fost în stare, de când am învăţat să o fac şi recunosc astăzi că, dacă n-ar fi fost mama şi fratele meu mai mare, să-i văd mai întâi pe ei citind în casă, poate m-aş fi apropiat mai târziu de carte şi lectură. La Biblioteca Judeţeană «Lucian Blaga» Alba am ajuns cu şcoala, mai exact cu directorul Şcolii Gimnaziale «Ion Agârbiceanu» de atunci. M-am înscris şi am pendulat între biblioteca judeţeană şi cea şcolară până când am intrat la liceu, la H.C.C., când am trecut la biblioteca colegiului.
Cam în acelaşi timp am trecut şi de la secţia de împrumut carte pentru copii la cea de împrumut carte pentru adulţi de la BJA. Acum să nu vă imaginaţi că am stat numai cu capul în cărţi, dar am petrecut mult timp citind, iar odată cu clasa a VIII-a am conştientizat cu adevărat cât de tare mă pot ajuta cărţile, nu doar pentru a avea note bune la şcoală, la examene, ci pentru a înţelege lumea, pentru a mă integra în societate şi pentru a putea naviga uşor prin ea”, a relatat Napoleon celor de la Biblioteca Judeţeană ”Lucian Blaga”, care l-au declarat ”omul lunii septembrie”.

MERGEA LA ORE CU PICOARELE ÎN GHIPS

În clasele primare, în urma repetatelor operaţii suferite la picioare, mergea la ore în ghips, mai bine zis era adus de Mama în braţe, până la etajul 2, acolo unde era clasa lui. Până a reuşit să meargă singur au fost ani de luptă şi multe ore în compania cărţilor, dar nu a lipsit nemotivat de la şcoală, iar un ghips nu era să-l ţină acasă.
La Colegiul Naţional „Horea, Cloşca şi Crişan” a învăţat la profilul filologie, bilingv-franceză, apoi a urmat Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia (9,50 – nota la licenţă), în anul 2 începând cursurile la cea de-a doua facultate, cea de Litere, profil română-engleză, la aceeaşi universitate. Cartea i-a fost cel mai bun şi fidel prieten, iar din relaţia cu cartea nu a avut decât de câştigat. Mărturiseşte că a aflat ceva util din fiecare volum şi că informaţiile respective i-au folosit în diverse situaţii din viaţă.

VREA SĂ DEVINĂ PROFESOR DE ISTORIE

„Cartea nu te lasă să fii manipulat! Din cărţi înveţi să asculţi, să vorbeşti, să formulezi opinii şi să le susţii! Da, ai nevoie de un îndrumător de lectură, şi aici intră în scenă bibliotecarii, dacă vorbim despre bibliotecă, dar înaintea lor ar trebui să fie părinţii, familia şi profesorii. Indiferent de materia predată, aceştia trebuie să recomande lectura ca modalitate de formare continuă. Citiţi, citiţi, citiţi, nu veţi avea decât de câştigat!
Dincolo de bibliografii obligatorii, dincolo de referate, termene, note şi examene, să ai biblioteca la purtător, în propria minte, clădită raft cu raft, de unde să iei, la nevoie, orice informaţie, asta e ideea. De altfel, lectura te duce înainte, vrei, nu vrei, te formează şi te scoate la liman atunci când nici nu te aştepţi ori poate nici nu realizezi. Eşti diplomat, eşti în stare să susţii discuţii, chiar aprinse, pe varii subiecte, ai un vocabular care nu lasă loc de niciun mişto, ba chiar impune respect? Păi înseamnă că ai citit şi mai citeşti!”, crede Napoleon.
„Fram, ursul polar” este prima carte citită de Napoleon Dolar. Au urmat tot felul de titluri, multe impuse de căutările lui personale, altele de domeniul de studiu. În română, în engleză, în franceză, citeşte şi va citi în continuare, de la autori clasici la contemporani, dar preferă biografiile, istoria contemporană şi literatura engleză modernă. Îi vine greu să aleagă cărţi de referinţă pentru parcursul lui de până acum, pentru că toate au avut o contribuţie la cine este el astăzi.
Recomandă totuşi „Povestea vieţii mele”, cartea Reginei Maria a României, şi „Amintiri din pribegie” de Neagu Djuvara. Ce are pe noptieră? Un teanc de cărţi, iar deasupra, „Sons and Lovers” de D.H. Lawrence.
Napoleon Dolar Muntean crede că în Curriculum Vitae ar trebui să existe o rubrică dedicată portofoliului de lecturi, indiferent de postul vizat: „Acolo, lângă recomandările altora, cartea care ne recomandă!”. Napoleon îşi doreşte şi cu siguranţă va ajunge la catedră, va fi profesor de istorie, şi nici nu-i rău să avem şi noi „valută forte” în învăţământ!
https://m.adevarul.ro/locale/alba-iulia/povestea-impresionanta-napoleon-dolar-tanarul-rom-aflat-doua-facultate-devenit-valuta-forte-propria-poveste-1_6134b1a75163ec4271e5a2e0/index.html?fbclid=IwAR1Y-iSPmERgTF_pfTIBKtzHg6ulpHgbWoVhQ1ewWlyUpSoHs2RlhJbdJk4
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

S-ar putea să-ți placă și