Un concept de educație civică apărut în Statele Unite și testat și în România anul trecut, de asociația Centrul pentru Inovare Publică, ar putea ascunde cheia unui prim pas pentru reforma în educație: bugetarea participativă la școală. Pe scurt, un grup de elevi și părinți – o clasă sau o școală – decide cum este utilizat un buget disponibil pentru un proiect educațional. Aceasta este, pe scurt, bugetare participativă la școală.
În ciuda pandemiei, care a dat peste cap toate proiectele de educație, bugetarea participativă la școală a prins în cele cinci licee în care a fost implementată. Testarea a arătat că modelul funcționează și acoperă un gol important de abilități în educația tinerilor: noțiuni de bază despre bugete, proiecte, implicare civică și negociere, dar și aplicarea lor imediată în situații de viață.
Ce este bugetare participativă la școală?
Despre bugetare participativă vorbim mai ales în legătură cu un oraș: destinația unei mici părți din bugetul localității este decisă direct de către comunitate. Membrii acesteia propun mai întâi proiecte, apoi dezbat și, în final, votează ce proiecte vor fi finanțate. Peste 30 de orașe din România au experimentat acest instrument, cu rezultate variate.
Conceptul este aplicat similar la școală: comunitatea este școala, iar membrii ei sunt elevii, părinții, profesorii și ceilalți angajați. Bugetul pus în discuție este, de regulă, asigurat de Consiliul Local, referitor la cheltuielile curente și de dezvoltare – deci nu salariile profesorilor. Toate proiectele propuse trebuie să fie de educație, chiar și atunci când se întâmplă în afara școlii.
Cum s-a derulat în România?
Asociația Centrul pentru Inovare Publică a testat metoda pentru prima dată în România, începând cu toamna anului 2019, în câte o clasă din cinci licee publice din Botoșani, București, Constanța, Sascut și Snagov. Cele cinci licee au profiluri diferite, iar clasele alese au fost de asemenea de profiluri și niveluri diferite.
La fiecare școală, elevii au trecut prin cinci etape. Mai întâi, au participat la o sesiune de informare despre ce inițiativă, dar și despre proiect, buget, negociere, implementare etc. În pasul doi, toți elevii au propus idei de proiecte; acestea au fost filtrate de echipa proiectului, păstrându-le pe cele cu conținut educațional. În etapa a treia, ideile rămase în concurs au fost dezvoltate în proiecte. Toți elevii s-au regrupat în jurul acestor idei și au primit sprijin online. Patru, coordonatorii echipelor au prezentat proiectele și elevii au votat proiectul câștigător. În fine, proiectul câștigător a fost implementat chiar de elevii care l-au propus.
Chiar dacă bugetul a fost unul redus – câte 4.000 de lei pentru fiecare clasă, ideile propuse au fost variate: de la îmbunătățirea spațiului clasei sau al școlii (echipamente, mobilier, aparate pentru sala de sport etc.), la activități de grup (excursii, tabere, cluburi pentru diverse activități), chiar activități pe termen lung (crearea unui post de radio al școlii sau a unei biblioteci) sau vizau activități pentru comunitate, în afara școlii.
La scurt timp după începerea proiectului, a devenit evident că etapa de informare este una esențială și trebuie dublată de sprijin permanent, online. Nici măcar elevii din clasa a XI-a, cei mai mari din proiect, nu stăpânesc noțiuni de bază despre ce este un proiect sau un buget, persuasiune și negociere. După ce au depășit tracul inițial, în toate clasele participante cei mai mulți dintre elevi au lucrat cu entuziasm. Numărul și diversitatea ideilor propuse a crescut.
Pandemia Covid-19 a schimbat toate planurile inițiale. Exercițiul ar fi trebuit să se încheie în cursul lunii aprilie 2020, cu votul final și implementarea proiectelor câștigătoare. Însă școlile s-au închis, iar unele idei au trebuit abandonate: cum să mai faci o excursie sau un club de teatru când activitățile fizice nu sunt permise? Elevii au revenit la masa de proiectare și au primit o nouă sarcină: să își prezinte proiectele online, în scurte materiale video. Au primit și timp suplimentar, până la reluarea cursurilor. 27 de echipe au finalizat proiectele și prezentările. Argumentele lor video, disponibile pe Youtube, vorbesc de la sine despre progresul lor.
Cu certitudine pandemia a influențat rezultatul final. În trei dintre cele cinci școli, elevii au decis că doresc tehnologie pentru învățarea în clasă sau la distanță. La Liceul „Alexandru cel Bun” din Botoșani, dintre cele opt idei propuse, a fost ales proiectul care a adus în școală prima tablă interactivă. Tot pentru soluții de învățare la distanță s-au orientat și elevii de la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Constanța și Liceul ”Mihail Kogălniceanu” din Snagov: în ambele școli, elevii au preferat proiectele ce au propus sisteme multimedia, cu videoproiector performant și sistem de sunet.
În celelalte două școli, poate mai optimiști, elevii au preferat să investească în spațiul fizic al școlii. Liceul „Jacques M. Elias” din Sascut are acum o clasă renovată și cu mobilă nouă și ergonomică, iar la Liceul „Nikola Tesla” din București elevii au ales să investească în echipamente pentru sala de sport.
Ce am învățat?
Pentru elevi, ca în multe alte proiecte de educație, drumul a fost mai important decât rezultatul. La început, s-au speriat de cuvinte și noțiuni noi: buget, proiect, negociere, achiziții, implementare. „Cum să scriem noi un proiect?” a fost în cele mai multe cazuri prima reacție. Acest vocabular nu mai este demult unul tehnic, apanajul unui singur domeniu. Este de acum o necesitate pentru oricine vrea să găsească un loc de muncă plătit decent.
Orice tânăr la început de drum va găsi cel mai probabil o oportunitate de angajare într-o companie pe un proiect, unde va avea un manager, care îi va trasa diverse sarcini exact în acești termeni. Școala românească încă nu pregătește tinerii pentru acest lucru, ca parte a curriculumului obligatoriu, și atunci acest rol este preluat de inițiative complementare.
A doua lecție învățată este că lucrând aplicat, elevii au înțeles repede și s-au integrat rapid în fluxul de activități al inițiativei. O sarcină de lucru a fost să se încadreze în bugetul alocat. Pentru asta, au căutat oferte, au identificat oportunități, au contactat furnizori. În două cazuri, au identificat resurse complementare pentru a crește puțin bugetul. Cei mai mulți dintre ei nu mai făcuseră niciodată acest lucru.
Al treilea palier de învățare a fost despre negociere și concurența de resurse în alcătuirea unui buget. Degeaba ai zece idei minunate, dacă nu ai și bani pentru toate. Nu poți să le faci pe toate și trebuie să alegi. În testul limitat la o clasă, resursele au fost aduse de o terță parte. În aplicarea extinsă a metodei, ar fi trebuie să vină de la bugetul local, cu noi constrângeri și cu negocierea cu reprezentanții aleși. Sunt planuri pentru a continua inițiativa în această direcție.
Pe scurt, elevii au învățat noțiuni de bază despre bugete, proiecte, implicare civică și negociere, dar și aplicarea lor imediată în situații de viață. În timp ce au învățat, au îmbunătățit ergonomia spațiului de învățare, cu satisfacția că au făcut-o ei, direct, prin implicare într-o activitate suplimentară.
