Câteodată ma gândesc departe …poem in proza

Câteodată mă gândesc departe, pe lângă clădiri părăsite şi e spre seară; clădirile

încă mai sunt bune, dar o stăpânire necunoscută le face părăsite; sunt poate pentru cei care iubesc.

Şi nimeni nu poate înţelege tăcerea lucrurilor…

Când mă întorc în oraş, noaptea, până târziu, lăutarii cântă jalnici prin crâşme şi

bieţii oamenii mănâncă şi beau pentru uitarea necazurilor; un pas şi realitatea nu vrea să ştie de poezie.

Cât de străin mă simt când aprind lampa, în tăcerea odăii care nu spune decât că este şi moarte.

Dacă aş putea scrie ceva în noaptea asta ar fi o filosofie, religioasă, cu cântec de biserică, cu rugăciuni care au fost primite în cer, după atâta întrebare asupra celor fără

de

început şi fără sfârşit…

George Bacovia

Reduceri!