„De ce fac germanii lucrurile mai bine?” Explicații inedite pentru puterea economică a Germaniei

„Germania de azi e cea mai bună Germanie pe care a văzut-o lumea vreodată”, scria, în 2019, un analist american. Cum a ajuns, însă, țara să fie cea mai mare economie a Europei și una dintre puterile lumii? Există explicații pentru mitul eficienței germane?

Cu aceste întrebări în față, John Kampfner, jurnalist și scriitor britanic, și-a propus să explice cum s-a reinventat Germania și să arate cum totul, de la cultura politică la mediul de business, are drept fundament Constituția țării și principiul statului de drept.

În această perioadă, în care Germania încheie un capitol istoric pentru Europa, cartea lui Kampfner, „Why the Germans do it Better. Notes from a Grown-Up Country”, e cât se poate de relevantă. În continuare, Panorama redă, parafrazat sau în citare directă, câteva dintre ideile prin care Kampfner încearcă să explice succesul economic german.

*Coperta cărții lui John Kampfner (2020)*

„Într-un interviu pentru tabloidul Bild, acordat în noiembrie 2004, cu puțin timp înainte să devină cancelar, Angela Merkel a fost întrebată ce emoții îi inspiră Germania. A răspuns: ‘mă duce cu gândul la ferestre închise etanș. Nicio altă țară nu poate produce ferestre atât de etanșate și atât de frumoase’. Nu era vorba aici doar despre clădiri. Era o metaforă despre construirea unei țări, a unei societăți în care fiabilitatea e atributul cel mai de preț”.

În primele două decenii ale secolului XXI, fiabilitatea și prudența, întruchipate de Merkel, au fost definitorii pentru Germania, a cărei cultură politică absoarbe șocurile și pune preț pe stabilitate.

Drumul până la această cultură a fost lung: „jumătate din istoria Germaniei e o poveste plină de orori, război și dictaturi. Cealaltă jumătate e o poveste remarcabilă despre pocăință, stabilitate și maturitate. Nicio țară nu a obținut atât de mult într-un timp atât de scurt”. Acesta e paradoxul german, pentru că, în același timp, „nicio țară nu a făcut atât de mult rău într-un timp atât de scurt”.

Kampfner susține că sunt patru momente au definit Germania, după al Doilea Război Mondial. Fiecare dintre ele a fost definitoriu pentru ceea ce e azi Germania:

1949: împărțirea între Est și Vest

1968: protestele studențești din RFG

1989: căderea Zidului Berlinului

2015: criza refugiaților

Constituția, care datează din 1949 și a fost modificată de peste 60 de ori, e pilonul întregii societăți germane:

„Comparată cu variantele din alte țări, e o capodoperă. E o constituție atât de reușită, încât e invocată de nemți drept cea mai mare mândrie a lor. (…) Poporul german își bazează în întregime identitatea, stabilitatea și stima de sine pe principiul statului de drept și pe ordinea liberală și democratică postbelică”.

Langsam aber sicher = încet, dar sigur. Acesta e motto-ul german. ‘Era Merkel’ nu s-a abătut de la el. Datorită acestui crez, Germania a trecut cu bine prin toate șocurile ultimelor decenii.

„Societatea germană se bazează pe un sentiment de obligație reciprocă, eforturi comune și pe credința că o ordine socială bazată pe reguli e benignă”. Aceste valori sunt farul după care se ghidează, cu excepții ocazionale și intens mediatizate (vezi scandalul emisiilor) și mediul german de business.

Loialitatea locală e una dintre marile diferențe dintre business-urile germane și cele din alte țări: „Companiile locale trebuie să se comporte ca niște cetățeni buni. Nu le mulțumește nimeni pentru că susțin echipe de sport sau cluburi. Se așteaptă de la ele să facă asta”.

„80% din PIB-ul german vine din afaceri de familie. Două treimi din companiile germane de succes la nivel global sunt în orașe cu mai puțin de 50.000 de locuitori”.

E o diferență mare față de mare parte din lumea occidentală, unde producția și industria e concentrată în jurul marilor orașe.

Solidaritatea socială și protejarea angajaților sunt alte două ingrediente ale succesului companiilor germane. „Germanii nu văd nicio contradicție între succesul economic și coeziunea socială”, scrie Kampfner.

E foarte interesant ca, într-o țară cu o economie atât de puternică, oamenii să nu fie obsedați de muncă. Membrii unora dintre marile sindicate pot alege să aibă o săptămână de lucru mai scurtă, să le crească salariul anual sau să aibă mai mult concediu. E ceea ce nemții numesc ‘Entschleunigung’, adică încetinire, a o lua mai încet sau, în jargonul englezesc, work-life balance. El există în Germania fără să fi afectat producția.

„Germania ultimilor 75 de ani e o poveste extraordinară de succes. A impus o nouă paradigmă a stabilității pe care alte țări nu reușesc s-o implementeze. Țări care au probleme cu prezent se consolează cu nostalgiile gloriilor trecute, reale sau imaginare. Germania, din cauza istoriei sale, nu poate face asta”.

sursa: panorama.ro