„Scara” lui Dragoș Pâslaru, actorul pe care minerii l-au bătut până la comă și care s-a călugărit. Regizorul Vlad Păunescu: „Nimic din ceea ce vedeți în film nu a fost inventat”
Filmul „Scara”, regizat de Vlad Păunescu, urmărește parcursul unui tânăr venit din provincie la București, unde devine unul dintre cei mai talentați actori ai generației sale, un star al anilor ’80, iar apoi o figură marcantă a evenimentelor din jurul Revoluției și Mineriadei. Inspirat din fapte reale, mai exact din viața actorului Dragoș Pâslaru, filmul este construit pe mai multe planuri și surprinde perfect o epocă: viața în teatrele bucureștene și magia din jurul unui spectacol legendar („Karamazovii” anilor 80 de la Teatrul Nottara), demolările bisericilor de către comuniști sau zbuciumul interior al personajului principal, un rebel tot mai constrâns de regim.
Interviul cu Vlad Păunescu te umple de bucurie…
Domnule Vlad Păunescu, de ce ați ales o astfel de temă pentru „Scara”? V-a influențat atât de profund viața lui Dragos Pâslaru, actorul care a devenit călugăr?
Da, m-a influențat viața actorului și prietenului meu vechi, Dragoș Pâslaru, de care mă leagă chiar debutul în cinematografie cu filmul „Pruncul, petrolul și ardelenii” unde el era actor, iar eu cameraman. Acesta, pe lângă altele, a fost și motivul pentru care am rămas legați peste timp. Și mai e ceva… vine o vreme când ne apropiem mai mult de Dumnezeu decât o făceam altădată…
A văzut filmul? Ce reacție a avut?
Da, i-a plăcut, deși a spus cu modestie că nu crede că el ar fi trebuit să fie acela a cărui viață să inspire acest film. Dar nu a avut nimic de obiectat. Noi însă am discutat mult înainte de a face filmul, i-am dat scenariul cam de pe când el era doar creionat. I-am ascultat poveștile și în final am ajuns la o formă a scriiturii care să ne convină amândurora.
Nimic din ceea ce vedeți în film, niciun moment greu din viața lui care se vede pe ecran nu a fost inventat. Dragoș Pâslaru a trecut prin Mineriadă, a fost bătut crunt, până la comă. A traversat Revoluția cu aceeași dorință de bine și de schimbare pe care am avut-o cu toții atunci și am vrut ca prin „Scara” să prezint adevărata istoria a ceea ce s-a întâmplat în acei ani, cu speranța ca aceste lucruri să nu se mai repete vreodată. Filmul trasează o linie corectă a evenimentelor istorice care s-au împletit cu viața lui Dragoș înainte și după momentele Revoluției și Mineriadei.
Cu ce vă doriți să plece spectatorul din sală?
Cu ideea că istoria este scrisă și influențată de fiecare dintre noi, mai mult sau mai puțin. Mi-aș dori ca aceste lucruri să fie cunoscute, evenimentele triste din acei ani să fie cunoscute, pentru că s-a scris prea puțin adevăr despre Revoluție și Mineriadă.
Eu am încercat prin intermediul acestui film să spun adevărul, chiar cu riscul de a supăra pe cineva dintre cei care ne-au condus atunci și care azi se uită la televizor…
Istoria prezentată în film e mai puternică decât retragerea unui actor de pe scenă la mănăstire?
Da și nu, pentru că alegerea lui Dragoș a fost aceea de a căuta o altă relație cu oamenii cărora să le transmită numai lucruri bune de acolo de unde este precum și învățăminte întru corectarea vieții.
El este considerat protectorul actorilor?
Nu numai al lor, ci al tuturor creatorilor de frumos, de spectacol.
Dragoș Pâslaru spunea că actoria este o „meserie de ascultare”. Regia cum este?
Regia este încercarea de a învăța din ascultare pentru a-i face pe oameni mai buni. Mă refer aici la acei regizori care aleg să rămână în viața reală cu subiectele lor pentru a completa ceea ce lipsește din noi, adică dragostea de oameni și de frumos. Fără frumos și fără apropierea de oameni, rămânem singuri și înstrăinați.
Cu toate că azi suntem divizați și mesajele de ură sunt peste tot în social media…
Nu folosesc social media, fiindcă eu cred că aceste noi căi de comunicare au făcut ca partea urâtă din oameni să iasă la suprafața mai mult decât cea frumoasă. Există o tentație de a blama și de a ne adresa semenilor cu răutate, mai degrabă cu bunătate. Nu se încearcă corectarea lucrurilor, ci accentuarea răului.