Un gând de la Razvan Bucuroiu

Cert, dracii se perpelesc de râs!
În halul în care au ajuns creștinii noștri îi lăsăm șomeri, îi trimitem în vacanță. Lumea lui Dumnezeu a ajuns să fie schimonosită, urâțită prin ea însăși. Dezbinarea cea mai josnică, ura cea mai cristalină, neîncrederea groasă fac viața comunitară insuportabilă. Și aici nu mă refer la societatea românească, în general. Vorbesc acum, punctual, despre creștinii ortodocși, dreptmăritorii, pravoslavnicii, păstrătorii Tradiției și ai duhului evanghelic nealterat. Haida-de! O glumă bună!

Ce creștini pot fi aceia care se hrănesc cu ură, cu mânie, cu frustrări, cu morțile altora pentru a-și justifica convingerile tenebroase, adevărurile “lor“ absolute? Ce creștini sunt aceia care pândesc din subsolul digital ca hăitașii, producând tot felul de falsuri, de interpretări și răstălmăciri, care manipulează fără rușine amestecând o brumă de adevăr cu o tonă de minciuni? Ce creștini sunt aceia care se pricep la toate, au răspuns la orice, “au aflat ei“, “știu ei“, “vorbesc pe surse“? Ce creștini sunt aceia care cotrobăie netul în căutare doar de dovezi “anti“, nefiind interesați de o minimă obiectivitate? Ce creștini sunt aceia care vehiculează date și cifre aiuritoare, care amenință cu apostazii prin înțepătură și cataclisme medicale? De unde le știu ei pe toate? Chiar pe toate – fără să clipească, fără să li se miște un mușchi pe față?

Doamne, ai milă de noi! Am ajuns, prin noi înșine și prin puțina noastră credință, vrednici de plâns. Sau de oprit…
Facebook

Sale!