O știre din libertatea anunța că președintele împreună cu soția au blocat o vreme curgerea istorică a piramidelor prin vizita lor. Sângele piramidelor sunt turiștii. Vizitatorii, inclusiv români, au fost nevoiți să aștepte să se deruleze vizita prezidențială. Un convoi imens, alcătuit din 20 de mașini, a descins în lumea faraonilor. Ca între șefi de stat, nu?!

Mda! soare blând, căldură moderată, numai bine de mers în Egipt în octombrie, fără îndoială. Momentul? …destul de nepotrivit! Dar nu este prima dată când Președintele gafează. Nici schiatul după incendiul de la spitalul din Piatra-Neamț, nici golful și declarațiile adiacente ….nici alte momente nu au fost potrivite … Poate că și vizita oficială în Egipt se înscrie pe lista acțiunilor care se puteau anula sau amâna, având în vedere criza guvernamentală și sanitară din țară.

Sigur, criza guvernamentală nu e mare lucru, s-ar putea spune. O țară normală poate funcționa fără guvern, fără să aibă nimic de pierdut. Dacă nu ar trebui să plătească miniștrii interimari, ar fi și mai bine. S-ar face o economie consistentă la buget. În România noastră de azi, însă, nu vorbim doar criză guvernamentală, ci de dificila naștere a unui nou guvern, misiune încredințată imediat după ce s-a întors din Egipt, generalului Nicolae Ciucă, de către Klaus Johannis.

Alegerea unui general în acest context are o doză de ironie teribilă, ironie ce nu-l privește pe general, ci pe Președinte.

Klaus Johannis l-a vizitat pe omologul său egiptean Abdel Fattah Saeed Hussein el-Sisi. Președintele egiptean, dincolo de faptul că este oarecum nefrecventabil având în vedere regimul prea puțin democratic, de control total, pe care l-a instituit, are în biografie un parcurs omolog cu Nicolae Ciucă. Egipteanul este militar de carieră și a fost ministru de interne. A fost promovat de Morsi – fostul președinte egiptean – prim -ministru, fiindu-i om de încredere.

Sisi a speculat protestele populației – sau poate chiar le-a susținut – și a dat o lovitură de stat. Și-a eliminat președintele și a instituit un regim autoritar, la baza căruia a stat și un scrutin electoral desfășurat în 2014, la care au participat 47% dintre cetățenii egipteni cu drept de vot, care l-ar fi votat în proporție de 97%. În 2018 Sisi și-a reînnoit legămintele cu poporul după un scrutin nedemocratic, pregătit prin eliminarea din competiție a opozanților, anterior alegerilor. Democratic, nu?!

Sigur, în Europa acest ultim paragraf nu ar putea deveni o completare a asemănărilor de parcurs între Sisi și Ciucă și, cu siguranță, Ciucă nu este Sisi, dar întoarcerea Președintelui din Egipt și numirea unui general pentru a forma un nou guvern, după ce a intrat în contact direct cu realitatea politică egipteană, are o doză de ironie.

Nu știu care va fi drumul generalului Ciucă la vârful puterii politice, după un parcurs militar care l-a format cazon și nu știu ce viziune politică are, însă Sisi nu este iubit deloc de populație și este considerat un antitalent politic. Stilul lui de gândire este considerat ca fiind total paralel cu nevoile reale ale societății, fiind lipsit de claritate în gândirea politică. Singurul atu este ordinea, impusă prin forță. Egiptenii nu și-ar mai dori un militar de carieră în frunte țării, dar …

Deci, Președintele nu a călcat degeaba pe fierbintele nisip auriu de la Sharm El Sheikh. A fost inspirat! A putut desemna fără zăbava-i caracteristică un nume.

Cât despre vizita la Piramide…e prea comună, chiar dacă acolo, în inima munților de cuburi de piatră, stau rămășite cunoscute sau mai puțin cunoscute ale unor omologi din Egiptul Antic, omologi care stârnesc melancolii tuturor șefilor de stat care vor putere veșnică. Mai interesantă ar fi fost o vizită la Mănăstirea Sfânta Ecaterina, unde Președintele nostru se putea întâlni cu istoria noastră. Muzeul e plin de dovezi ale legăturilor noastre cu Peninsula Sinai. O sumedenie de domnitori români au făcut donații care stau acum la vedere, în muzeul centrului monahal de la Sinai. Te simți mândru când citești numele românilor, care au contribuit la promovarea culturii prin donațiile livrești făcute.

Nu știu dacă Johannis s-a conectat la trecutul istoric al românilor, susținut de înaintași ai săi aflați la conducerea Țărilor Românilor, însă este clar, prin numirea Generalului Ciucă, ne-a făcut pe noi să ne gândim la politica egipteană actuală.