Tanti Leana, vecina de mea de la țară este tare deranjată că a nu avem un guvern cu puteri depline. Vă imaginați…a abandonat treburile gospodărești și nu se apucă de nimic, până nu se votează un guvern nou. Se simte dezorientată în ogradă fără să știe că are cine să de o ordonanță de urgență sau să spună niște nimicuri pe posturile de televiziune.

Sigur, e doar o ironie ceea ce am spus. De fapt nici vecina mea, nici eu și cu siguranță nici mare parte dintre români nu au probleme că a picat guvern după guvern. Doar cei  care au anumite funcții la stat și sunt nou numiți pot avea oarece frisoane. În rest, viața merge înainte, iar guvernul, întreg sau pe jumătate nu e de mare folos. Dacă românii nu ar plătii cohorta de fripturiști în această perioadă, ar ieși pe profit țara.

Dependența mentală și financiară de guvern este o reminiscență comunistă. O economie puternică și o viață socială normală nici nu ar trebuie să fie afectate de căderi de guverne sau crize guvernamentale. Nici nu ar trebui să știm numele miniștrilor – și în mare parte, românii au început să fie neatenți sau amnezici la tot felul de personaje obscure, ridicate la ranguri ministeriale, doar pe criterii clientelare. Chiar dacă unii dintre miniștrii stau mai mult la televizor decât la serviciu și se vor neparat observați, mai toți trec prin posturi fără să lase mai nimic în urmă, în afară de ceva dosare.

Așadar, nu e grav că nu e un guvern cu puteri depline.

Veți spune că avem o criză sanitară! Avem. Sunt însă instituții abilitate să se ocupe de gestionarea situației. Membrii guvernului mai mult au încurcat. Am văzut atâtea declarații iresponsabile, care au făcut numai rău societății. Ce să mai spun despre implicarea în tot felul de achiziții, despre care vom afla probabil mai târziu.

Veți mai spune că avem o criză energetică. Avem și dacă înaintea guvernului actual existau guverne cum trebuie nu aveam. Guvernele sunt problema, nu soluția. Și-au numit neamurile și lacheii în companiile de stat – un membru de consiliu de administrație, pentru o oră, câștigă mii -, le-au supt seva și nu au investit nimic. Sistemul energetic  merge tot cu Dacia 110, făcută pe vremea lui Ceaușescu…

Deci nu este o mare nenorocire că nu avem guvern cu puteri depline. Oricum, la ce faună mișună pe la conducerea partidelor, nu se va schimba nimic, ba se poate și mai rău.

Așadar nu faptul că e o criză guvernamentală deranjează, ci faptul că s-a ajuns aici, călcându-se în picioare voturile românilor. S-a format o majoritate parlamentară bazată mai mult pe respingerea PSD, decât pe aprecierea calităților candidaților din arcul guvernamental. Nici nu prea aveai ce aprecia, mai ales că unii erau proaspăt trecuți de la sediul PSD la sediul PNL. Totuși românii și-au dorit altceva și au avut motive să o facă. La PSD era, totuși, șef Dăncilă. Femeie sensibilă, nimic de zis, dar slab pregătită. O sursă de umor permanent. Așa că românii au dat un mandat la ceea ce noi astăzi numim dreapta politică. Evident, nimeni nu s-a gândit că dreapta va face minuni economice. Dar nici prin cap nu a trecut nimănui că nu vor face nimic.

Ce așteptau oamenii de la dreapta? Nu așteptau mită din bani publici pentru vot. Așteptau să vadă o societate mai dreaptă, o justiție funcțională, scoasă de sub influența baronilor politici, descentralizare financiară și administrativă, pentru a pune în valoare efortul de dezvoltare a comunităților și pentru a nu mai funcționa ca Venezuela.  Românii mai așteptau reducerea numărului de parlamentari, alegeri în două tururi și transparență financiară. Și, evident, își mai doresc dispariția pensiilor speciale.

Ghinion, nimic din toate acesta nu s-a făcut! A trecut un an în zadar, fără nimic important realizat. Dihonia dintre cele două partide de guvernământ – PNL și USR – a ajuns atât de mare încât nu o mai suportăm noi. Iar ei, ca tăunii,  continua să bage bățul prin gard unii la alții.

Având în vedere ratarea tuturor obiectivelor fundamentale ale actualei guvernări, evident, alegerile anticipate sunt singura soluție. Merită trimiși acasă cei care au abandonat atât de repede ceea ce aveau de făcut. Pentru ce să mai așteptăm încă trei ani și la sfârșit să constatăm că nu s-a făcut nimic?! Primul an de guvernare este cel mai propice reformelor majore. Nivelul de acceptare al populației este ridicat și ai timp să corectezi erorile, în restul mandatului.

Mie însă, guvernanții actuali îmi dau impresia că nu au de gând să facă nimic din ceea ce trebuie făcut. Așa că…un an e destul!