Pandemia a fost amplificată de impostură. Românii sunt tot mai nervoși și tot mai umiliți de ceea ce se întâmplă în țară. Facturile au început să-i doboare și să le spele și ultima brumă de bani. Trăiesc cu spaima zilei de mâine, cum nu au trăit niciodată. Totul este impredictibil, totul este defavorabil.
Tot mai mulți oameni se plâng de neajunsuri, de neajunsurile care le strică liniștea caselor și care-i stresează peste măsură. Lipsa unor condiții minime de trai decent este cea mai mare mare umilință. Iar dacă cei în putere mai pot acoperi lipsurile prin ceva efort în plus, pensionarii, câți au mai scăpat fără să fie înecați de valurile morții și incompetenței autorităților, sunt la mâna …destinului.
Atmosfera este una care doare, oamenii se simt prinși în cușca neputinței. După 32 de ani de la ceea ce trebuia să reprezinte momentul eliberării, dacă ar putea destui s-ar întoarce în trecut.
Nu a fost decât sinteza unei zile petrecute printre oameni ….