Nu poate scrie Tatiana Niculescu cât pot citi

Pe Tatiana Niculescu am găsit-o în pantofi. Da, în pantofii mei, în seara de Moș Nicolae. Un cadou superb, o revelație! Familia, parcă vorbită, mi-a dăruit un …morman de cărți. Un avertisment în loc de nuielușă pentru că nu am citit suficient în ultima vreme, sau materie primă pentru zilele mai libere care urmau să vină, între Crăciun și Anul Nou?

Tind să cred că motivația darului vine tocmai din pofta lecturii, iar darul și-a atins ținta.

Aproape din reflex profesional am pus mâna pe Nopțile Patriarhului. Imaginea de pe copertă îmi era familiară. Alături mai erau încă cinci cărți semnate de Tatiana Niculescu.

Mi-a scăpat autoarea. Nu o cunosc, din păcate. Am căutat rapid pe net ceva date și am fost uimit de profilul intelectual pe care-l are.

În febra despachetărilor și descoperirilor celorlalți am început să răsfoiesc romanul. Se prezenta ca fiind după o poveste adevărată, ceea ce presupunea că ar trebuie să deduc ușor despre cine vorbește autoarea. Am citit-o aproape fără întrerupere. Nopțile Patriarhului mi-au mâncat câteva nopți.

Extraordinară incursiune în context. Romanul are accente ficționale și oglinzi în care personajele nu se văd atât de bine, dar carte, în sine, e îmbrăcată bine. Aproape că te surprinde cum, o femeie, o scriitoare, o…mireană a putut că circule pe holurile unei instituții atât de masculine și să înțelegea fenomene care sunt greu de decantat printre laici.

A scanat realități și a construit psihologii pe care le-a pus pe scena celei mai importante instituții din istoria noastră. Sigur, sunt și pasaje unde s-a jucat mai mult cu condeiul și altele în care nu și-a pus… batic la intrare, dar, dincolo de toate Tatiana Niculescu a reușit să vadă peste garduri, ziduri și timp. Impudică uneori, reușește totuși să nu calce pe canoane, ceea ce mai rar se întâmplă în literatura de astăzi. Nu are obsesia senzaționalului, dar reușește să te țină lipit de text. Evită cu destulă dibăcie orice formă invazivă, excesivă. Scrie fără ipocrizie și fără să lovească. Doar își plimbă personajele prin planuri care nu sunt totdeauna cele pe care și le-ar dori să le fie amintite. Până la urmă, e normal să nu le de pace, e roman; și un roman despre care e greu să spui cine și ce învinge. E nevoie de istorie, de distanță, de alte evoluții, de o judecată de apoi, pentru a spune cum se încheie o carte, care are totuși un final nefericit pentru personajul central și…preafericit…din altă perspectivă.

Odată isprăvite nopțile cu o temă și cu nuanțe pe care le-am simțit și pe care credeam că numai cineva ca mine le poate înțelege, am trecut la Seducătorul Domn Nae. Era prea cald ceea ce se întâmpla pe scena politică. Părea ca o lovitură de stat asemănătoare cu cea a lui Carol al II -lea. Tentativa se a aduna tot în același coș, desființa alternativele. Așa că, următoarele nopți am început să-l am pe Nae drept tovarăș. Personaj luxuriant, pe care îl găsisem direct sau indirect pe la Eliade, Vulcănescu, Cioran, Noica și … alții mai noi, Nae Ionescu mi-a rămas o enigmă. De aceea, am considerat ca dintre cele cinci cărți ale Tatianei Nicolescu – sper că le am pe toate – merită să fie a doua citită. M-am oprit totuși la momentul studiilor peste graniță ale lui Nae. Prea densă parcă, prea scoasă din documente și citate…

Am lăsat-o pe noptieră să se mai coacă puțin și am început să citesc Regele și duduia. Nu putea să fie decât o lectură agreabilă, nu?! Cine nu a avut ceva de scris și ironizat despre acest cuplu, devenit în cele din urmă familie, pentru vecie?!

Ei bine, surprinzător am întrat pe tărâmul prozei serioase. Documente multe, transcrise literar. Un mesaj echilibrat. O imagine reformulată. O privire îngăduitoare, ca după 50 de ani de la evenimente. Un fapt literar care evită contaminarea pătimașă, propagandistă, interesată.

Și sărac e greu și bogat e rău, am putea spune românește, după lectură. Regele și Duduia are mai multă istorie. Pare mai romanțat textul Nopțile Patriarhului. Documentarea e indirectă, e mai mult pe …surse. Însă viața lui Carol și a Duduii se sprijină pe mărturii scrise și pe o cercetare și o înțelegere a istoriei care a necesitat lecturi întinse. În fine, cartea este bună. Am parcurs-o cu o cadență normală și cu un rezultat benefic, nu doar pentru schimbarea aerului zilnic, ci pentru propria-mi cultură istorică.

După încheierea socotelilor cu Regele și Duduia, cartea cu Nae a mers șnur. Parcă ar fi fost o intercalare de pasaje în cealaltă. Regele, poate și Duduia, lucrat la contextul în care Nae s-a mișcat. S-a mișcat fascinant, speculând schizofrenia socială și operând cu concepte minunate, rostite de pe podium unei vieți care le contrazicea. Sigur, Nae Ionescu nu și-a călcat conceptele doar cu propria viață, ci și cu alte concepte, care au stat la baza unor vremi din care se aud încă ecouri și strigăte. Vremea lui Nae, ciclic analizând, va mai fi, chiar fără repetabilitatea acestei personalități elastice, care a încercat să cuprindă în sinea-i tenebre și lumini. Nu întâmplător și noi astăzi ne mai întrebăm – și Tatiana Nicolescu ne e călăuză, – dacă a fost demon sau om.

De la Nae am sărit la Tăierea fecioarelor. Ce titlu, mi-am zis! Forțat sau …adânc simbolic? Am trecut la treabă. Obișnuit cu o proză mai de pe la noi, mărturisesc că nu mi-a fost prea ușor să citesc cartea. Ba chiar am vrut să o abandonez, ca pe multe altele. În relația cu romanele am mai multe renunțări decât reușite. Estetica, indiferent cât de minunată ar fi, dacă nu e construită pe un discurs logic, mă duce la abandon. Am vrut să abandonez și eventuala dramă a fecioarelor, dar nu am putut. E ceva care m-a ținut acolo agățat, care m-a făcut să continui, care nu m-a lăsat nici în ruptul capului să nu-mi hrănesc curiozitatea, deși printre daruri mai aveam titluri care se cereau cercetate.

Am căutat anul scrierii. Mai veche, din 2008, iar paginile galbene deja spuneau treaba aceasta. Am citit-o. Interesantă. Ușor ficțională. O scriitură care te supune la încercarea unui beduin, veșnic luptând cu un val care nu îngăduie vederea la distanță. Cartea are un ermetism dat de stilul scrierii și de imaginile niciodată luminate integral. Acțiunea nu lucrează ca o chemare, dar nici nu te lasă de izbeliște, rătăcind printre foi. Pagini de Marquez, plimbat prin Africa, fără să i se pună în cârcă prea multă metaforă. Experiențele par a fi vii. Nu reușești să intri în ele, dar, ai cum să presupui că autoarea le-a avut,.

Da, Fecioarele tăiate este o carte mai altfel, nu știu dacă să o consider mai de început, sau dacă nu cumva stilul abordării va mai reveni în paginile scriitoarei. Oricum, pentru romanul istoric eu îi găsesc cea mai corectă aplecare. Evident, nu va putea scrie cât pot eu citi, dar cât va scrie îmi va fi imposibil să nu citesc. Acum o cunosc și îmi e mult mai ușor să caut titluri în marea de proză străină, care parcă vrea să înece condeiele bune care scriu în limba mea.

Azi citesc cu plăcere Cartea întâmplărilor, la care Tatiana Niculescu este coordonator și aștept să întâlnesc autoarea, pe care nu m-am putut abține să nu o contactez și să o invit la Buzău. Merită cunoscută și sper să vină.

Date personale: Mă numesc  Iulius-Paul Negoiţă și sunt fiul al preotului Iulian Negoiţă şi al Anicăi, de profesie economistă. M-am născut în comuna Vintilă-Vodă, la data de 19 iunie 1975 și sunt căsătorit cu Mirela, din anul 1997. Avem doi copii, Matei  și Andrei. Referințe studii: Am absolvit Seminarul Teologic „Kesarie Episcopul” din Buzău și sunt licențiat al Facultăților de Teologie ( Patriarhul Iusitian) și Farmacie (Carol Davila) Am urmat şi cursuri de formare în  Islanda, Cipru, Marea Britanie, Letonia  și  Germania. Am obținut, în 2002, titlul de doctor în Teologie la Universitatea  București. Vorbesc Engleză, Franceză, Spaniolă și am cunoștințe medii de Italiană și Rusă. La nivel de citit și tradus mă descurc și în Germană și Greacă. Activitate profesională: Domeniul ecleziastic: Sunt preot din anul 1997.  Întâi am fost  la Parohia Gherăseni și din 2002 sunt preot la Parohia Sfântul Apostol Andrei din Cartierul Micro 14 - Buzău. Am primit toate gradele onorifice până la cel de iconom stavrofor, iar în perioada 2010-2014 am fost judecător la Consistoriului Mitropolitan. Conform celor relatate în lucrarea 500 de personalități buzoiene. Cea mai importantă realizare pentru cariera de preot este considerată a fi contribuția la construirea ansamblul bisericesc din Cartierul Micro XIV, în centrul căruia se află Biserica „Sfântul Apostol Andrei”. Domeniul didactic: Am fost cadru didactic la Seminarul Teologic, Liceul de Artă și Colegiul Economic Buzău. Am funcționat la Inspectoratul Școlar Județean Buzău. Am fost în echipa de conducere și în corpul de inspector. Am fost purtător de cuvânt al instituției, pe toată perioada activității, adică timp de 8 ani. Din 2010, am fost director la  Palatului Copiilor Buzău, Școala Postliceale Sanitare Buzău și Colegiul Nicolae Paulescu din Râmnicu Sărat. Domeniul  farmaceutic: Ca farmacist, activez, încă de la înființare, în cadrul lanțului independent de farmacii „Iris Pharm”. Activitate filantropice : Am acordat burse de studiu pentru elevi care au urmat cursuri universitare și postliceale în domeniul medical, premii literare și artistice în cadrul concursurilor de profil și am susținut ameliorarea situației materiale a unor familii sărace. De asemenea, am susținut financiar apariția cărților de debut ale unor autori tineri și lucrări ale unor scriitori consacrați. Am susținut financiar și apariția unor lucrări bilingve pentru comunitatea rromă. Activitate civică : Am candidat în două rânduri la Consiliul Local Buzău și am obținut două mandate de consilier independent (2008-2012; 2012-2016). Am fost președintele Comisiei de Cultură, Culte, Minorități, Sport, Sănătate şi Asistență Socială. Din poziția de independent, în anul 2012 am candidat pentru funcția de primar al Municipiului Buzău, clasându-se al doilea, după candidatul USL, obținând un procent de 30,5% din voturi, respectiv 17.404 voturi. Activitate publicistică: Sunt editor la Editura Omega, calitate în care am editat și tipărit la tipografia proprie un număr peste 500 de lucrări. Ca jurnalist am fost membru în comitetul de redacție, editorialist sau publicist la  Ziarul Lumina, Jurnalul National, Revista Teologică, Mousaios, Glasul Adevărului, Analele Buzăului, Opinia, Sănătatea Buzoiană, Cronica de Buzău, Educația creștină, Lacrima, Viața Buzăului, Șansa Buzoiană, Tezaur. Am fost realizator de emisiuni radio și televiziune. Sunt autor sau coautor al mai multor volume de eseuri, proză, spiritualitate, istorie, pamflet politic: 40 de rânduri, Marchitanii roșii, Prin grădina lui Ilf și Petrof, Monografia Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Comuna Gherăseni, Cuvânt spre Cer - antologie de poezie religioasă ( coautor), Prin spini, Lectura șoaptei, Pagini de istorie locală.  Afilieri:  Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bucureștii - Secția Proză. Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România - Filiala București Membru al Colegiului Farmaciștilor din România - Colegiul București Pasiuni Călătoriile, arta, creșterea animalelor și cultivarea plantelor.

Lasă un răspuns:

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Site Footer

Sliding Sidebar

Despre mine

Despre mine

Paul Iulius Negoita

Facebook