Duminica ce preceda Crăciunul este a numelor. Genealogia Domnului Iisus este citită an de an. Nume multe, mai toate masculine, din care se nasc alte nume masculine, alte generații. Linia davidică se păstrează. 14 nume. Alte 14. Și alte 14. Apoi, după atâta așteptare și speranță, se naște Domnul, dintr-o seminție lungă, cu valențe universale. Avem așadar dovada descendenței umane și nu doar divine a Mântuitorului, contrar a ceea ce susțineau docheții.
Iisus se naște Slaviți-l! Iisus se naște întâmpinați-l!
Rămâne veșnic acest pomelnic al Domnului, a marii sale familii din care se naște. Rămâne nădejde veșnică pentru familia fiecăreia dintre noi.
La Crăciun ne vedem rudele vii, dar le simțim și pe cele plecate dincolo. Avem cu noi pomelnicul neamului. Timpul mai șterge nume, dar de la străbunici încoace tot ne mai amintim. E genealogia noastră, după genealogia Domnului, iar pentru creștin rădăcinile nu sunt simple aduceri aminte, cuminți sau vanitoase, în funcție de ce au reprezentant înaintașii, ci rugi. Da, sunt rugăciuni către cei care au fost cândva și pe care-i purtăm în noi câte existăm. Genetic, spiritual, parțial sau total, suntem frunzele unor rădăcini pe care dacă ni le amintim atunci când le trecem pe pomelnic și le amintește și Dumnezeu. Pomelnicul este dat la altar și câte o părticică mică pică din prescura Domnului printre sfinții și îngerii de pe Disc. Dar până la rugăciunea preotului, fiecare amintire, fiecare literă de nume scrisă pe pomelnic este o rugăciune. Nu poți scrie fără să meditezi. Scrisul pomelnicului nu e rutina unei liste de cumpărături, este comemorare.
Citesc fiecare filă și fiecare nume. Scrisuri ferme sau ondulate îmi dau emoția gândului că cineva, atunci când a dat drumul pixului pe hârtie a văzut a chipuri și a simțit amintiri. A reintrat în comuniune că ceea ce a fost și cu cei care au fost. De aceea zic: astăzi e ziua pomelnicului nostru, nu doar a genealogiei Domnului. Astăzi e ziua în care citim în noi pe proprii noștri înaintași. Suntem pe Pământ pentru că ei au fost înaintea noastră, așa cum Domnul a venit pe Pământ în chip real, cu fire umană, asemenea nouă, dar fără de păcat și pregătit de Jertfă.