Circula o postare zilele trecute în care era prezentată istoria refacerii Casei cu Blazoane de la Chiojdu, din fonduri europene, de către Uniunea Arhitecților. De asemenea, am întâlnit și alte încercări de refacere a unor case de lemn – la Bisoca se află o asemenea tabără -, ceea ce reprezintă alte victorii ale autenticului. Ce facem însă cu ceea ce nu s-a făcut și cu ceea ce se pierde?
Cu cât călătorești mai mult prin lume, realizezi cât de frumoasă e România și cu cât te plimbi mai mult prin țară îți dai seama ca Buzăul este extraordinar de frumos. Peisaje superbe, variate, pline de farmec.
Cunosc Buzăul fiecărui anotimp și nu mă satur să-i admir frumusețile naturale. Dumnezeu a fost generos cu noi. Avem aici o mică Românie. Ce ne lipsește?
Păi ne lipsește autenticul edilitar. Comuniștii au mutilat parte din patrimoniul imobiliar. După 90 dezastrul s-a accentuat.
Când mergi prin țările vestice sau nordice, ești fascinat de aspectul localităților. Arhitectura clădirilor are linii asimetrice și totuși imobilele au aspect unitar. Culorile fac surori clădirile, dar impresia finală este de diversitate. Stilul este particular și simți istoria locului. Natura a primit ajutorul bunului-gust edilitar.
La noi, din păcate, e prea multă ….diversitate. Fiecare a construit cum a gândit, a văruit în ce culoare i-a tunat, a stricat ceea ce era autentic și a înlocuit cu cârpeli de tot felul.
Merg prin satele buzoiene și mi-am făcut o colecție de fotografii cu case vechi, fântâni și cruci de piatră. Ceea ce am fotografiat nu are valoare istorică, dacă ne raportăm la ceea ce istoria reține ca fapte și date. Și totuși, moare zilnic un trecut. Mor case. Se surpă. Sunt dărâmate, ca locul lor să fie luat de monstruozități îngăduite de autorității care sunt mai atente la tot felul de proceduri greoaie și nu la păstrarea identității locale.
Încă mai avem case frumoase care ar putea fi salvate. Nu avem primării care se cumpere asemenea case și să le restaureze prin fonduri europene sau chiar locale. E mare păcat că se pierde autenticitatea locului. Omenii construiesc haotic și nu realizează cum își distrug trecutul, dar și viitorul.
Așa cum nu am văzut primării care să facă ceea ce a făcut Uniunea Arhitecților, nu am văzut primării care să înlesnească proprietarilor imobilelor specifice zonei să facă reparații.
Nici pentru imobilele noi nu am găsit niciunde primării care să pună la dispoziție proiecte tip, care să se încadreze zonei și să-i dea unitate și identitate.
Este al doisprezecelea ceas. Ar mai fi timp. Realizați ce județ cu blazon am fi dacă ne-am salva patrimoniul imobiliar autentic?
