Casa cu blazoane sau ce …blazon am putea avea

Circula o postare zilele trecute în care era prezentată istoria refacerii Casei cu Blazoane de la Chiojdu, din fonduri europene, de către Uniunea Arhitecților. De asemenea, am întâlnit și alte încercări de refacere a unor case de lemn – la Bisoca se află o asemenea tabără -, ceea ce reprezintă alte victorii ale autenticului. Ce facem însă cu ceea ce nu s-a făcut și cu ceea ce se pierde?

Cu cât călătorești mai mult prin lume, realizezi cât de frumoasă e România și cu cât te plimbi mai mult prin țară îți dai seama ca Buzăul este extraordinar de frumos. Peisaje superbe, variate, pline de farmec.

Cunosc Buzăul fiecărui anotimp și nu mă satur să-i admir frumusețile naturale. Dumnezeu a fost generos cu noi. Avem aici o mică Românie. Ce ne lipsește?

Păi ne lipsește autenticul edilitar. Comuniștii au mutilat parte din patrimoniul imobiliar. După 90 dezastrul s-a accentuat.

Când mergi prin țările vestice sau nordice, ești fascinat de aspectul localităților. Arhitectura clădirilor are linii asimetrice și totuși imobilele au aspect unitar. Culorile fac surori clădirile, dar impresia finală este de diversitate. Stilul este particular și simți istoria locului. Natura a primit ajutorul bunului-gust edilitar.

La noi, din păcate, e prea multă ….diversitate. Fiecare a construit cum a gândit, a văruit în ce culoare i-a tunat, a stricat ceea ce era autentic și a înlocuit cu cârpeli de tot felul.

Merg prin satele buzoiene și mi-am făcut o colecție de fotografii cu case vechi, fântâni și cruci de piatră. Ceea ce am fotografiat nu are valoare istorică, dacă ne raportăm la ceea ce istoria reține ca fapte și date. Și totuși, moare zilnic un trecut. Mor case. Se surpă. Sunt dărâmate, ca locul lor să fie luat de monstruozități îngăduite de autorității care sunt mai atente la tot felul de proceduri greoaie și nu la păstrarea identității locale.

Încă mai avem case frumoase care ar putea fi salvate. Nu avem primării care se cumpere asemenea case și să le restaureze prin fonduri europene sau chiar locale. E mare păcat că se pierde autenticitatea locului. Omenii construiesc haotic și nu realizează cum își distrug trecutul, dar și viitorul.

Așa cum nu am văzut primării care să facă ceea ce a făcut Uniunea Arhitecților, nu am văzut primării care să înlesnească proprietarilor imobilelor specifice zonei să facă reparații.

Nici pentru imobilele noi nu am găsit niciunde primării care să pună la dispoziție proiecte tip, care să se încadreze zonei și să-i dea unitate și identitate.

Este al doisprezecelea ceas. Ar mai fi timp. Realizați ce județ cu blazon am fi dacă ne-am salva patrimoniul imobiliar autentic?

Negoiţă Iulius-Paul, teolog, fiu al preotului Iulian Negoiţă şi al Anicăi, eco- nomistă, s-a născut în comuna Vintilă-Vodă, la data de 19 iunie 1975. A absolvit Seminarul Teologic „Kesarie Episcopul” din Buzău în anul 1995 şi Facultatea de Teologie a Universităţii Bucu- reşti în anul 1999, Facultatea de Farmacie din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti, cât şi cursuri de master în Administraţie publi- că la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrati- ve. Este doctor în Drept canonic al Universităţii Bucu- reşti. A urmat şi cursuri de formare în străinătate: Islanda (2007), Cipru (2008), Marea Britanie şi Letonia (2010) şi Germania (2012). Este preot din anul 1997, întâi la Parohia din co- muna Gherăseni, apoi în Buzău. Ca preot, a primit toate gradele onorifice până la cel de iconom stavrofor, iar în perioada 2010-2014 a fost judecător în cadrul Consistoriului Mitropolitan. Cea mai importantă realizare de până acum pentru cariera sa de preot consideră a fi ansamblul bisericesc din Cartie- rul Micro XIV, în centrul căruia se află Biserica „Sfântul Apostol Andrei”, la care a contribuit împreună cu tatăl său, cu sprijinul comunităţii parohiale. A fost şi cadru didactic la Seminarul Teologic, unde cândva a fost elev, dar şi la Liceul de Artă „Margareta Sterian” (2001-2010), iar din anul 2003 până în anul 2010 a fost şi inspector de Religie şi Imagine la Inspectoratul Şcolar Judeţean, cât şi inspector general adjunct, din anul 2008 până în 2010. Pentru doi ani, 2010- 2012, a deţinut funcţia de director al Palatului Copiilor Buzău, apoi director al Şco- lii Postliceale Sanitare (2012-2016 şi în continuare după susţinerea concursului pentru acest post). În calitate de manager al celor două instituţii şcolare, a reuşit să le refacă din temelii şi să le modernizeze. În anul 2013, a pus bazele Colegiului „Nicolae Paulescu” din Râmnicu Sărat, unitate de învăţământ privat, având au- torizate atât cursuri liceale cât şi postliceale sanitare. În cadrul celei de-a doua profesii, cea de farmacist, este implicat mai ales la nivel managerial, încă de la înfiinţarea lanţului de farmacii „Iris Pharm”, o între- prindere de familie. Din anul 2015, Colegiul Farmaciştilor din Buzău l-a desemnat ca reprezentant în Adunarea Naţională. S-a implicat şi în viaţa politică locală şi în două legislaturi (2008-2012; 2012-2016) a fost consilier local independent. La primul mandat a fost chiar preşe- dintele Comisiei de Cultură, Culte, Minorităţi, Sport, Sănătate şi Asistenţă Socială. Din poziţia de independent, în anul 2012 a candidat pentru funcţia de primar al Municipiului Buzău, clasându-se al doilea. Desfăşoară o bogată activitate publicistică, abordând cele mai diverse dome- nii: teologie, istorie, drept, în reviste ştiinţifice, ori în periodicele şi revistele locale sau naţionale: „Ziarul Lumina”, „Jurnalul Naţional”, „Revista Teologică”, „Mousaios”, „Glasul Adevărului”, „Analele Buzăului”, „Opinia”, unde a fost şi editorialist. Este iniţiator al revistei „Educaţia creştină” şi membru în comitetul de redacţie al revistei de istorie „Tezaur”. În anul 2004 a înfiinţat Editura Omega căre- ia ulterior i-a adăugat şi o tipografie, întâi în Buzău, dar în prezent ambele îşi au sediul în satul Focşănei din comuna Vadu Paşii. În anul 2010 a înfiinţat Editura Palatul Copiilor. Este autor sau coautor al unui număr de peste douăzeci de lucrări cu tematici diverse, de la management educaţional şi auxiliare didactice la analiză şi satiră politică. A început cu Monografia Bisericii Adormirea Maicii Domnului din comuna Gherăseni, 2002; Biserica Sfântul Apostol Andrei din Buzău: note de istorie recentă, 2009; Rostire întru zidire: antologie de poezie religioasă, 2010; Daruri cu tâlc; Dinastia Vorel; Farmacia în albumul cu amintiri; Religie şi socie- tate: dialoguri; Zăpada zilei de ieri, 40 de rânduri (editorialele din Opinia, reedita- tă în anul 2012); Marchitanii roşii (distinsă cu Premiul Naţional „V. Voiculescu” pentru publicistică, acordat de jurnalistul Cristinel Popa, originar din Pârscov). La 7 decembrie 2018, a fost validat ca membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bucureşti - Secţia Proză. Din 2121 este membru UZPR Comunică în limbile engleză, franceză, spaniolă, italiană

Lasă un răspuns:

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Site Footer

Sliding Sidebar

Despre mine

Despre mine

Paul Iulius Negoita

Facebook