Prin Căldărușeanca nu poți trece decât în goană. Bine, goana ar trebuie să fie atent măsurată, pentru că au zburat multe permise de conducere și s-au petrecut destule grozăvii pe DN2.
Sat de câmp, plasat la capăt de hartă, mai aproape de Urziceni decât de Buzău, Căldărușeanca nu mi-a stârnit niciodată vreun sentiment.
Cu ceva timp în urmă m-a sunat părintele Tatu. Nu-l mai auzisem de câțiva ani, de pe vremea când era preot la Pitulicea și insista să predea orele de Religie la școală, pentru a se întâlni cu copiii în cadru organizat. Insista și nu putea fi refuzat, iar modul în care argumenta ceea ce dorea te făcea să-i dai dreptate.
I-am reauzit vocea, dar și ritmul insistenței cu care vrea și trebuie să-și atingă obiectivul. M-a invitat pe la Căldărușeanca să văd ce a făcut și, e drept, nu am refuzat, dar nici nu m-am grăbit.
În cele din urmă, ca pe vremuri, nu era chip să scap. Am ajuns și am constatat că ceea ce voia era rezolvabil. Voia o farmacie pentru comunitate. A construit în curtea bisericii un spațiu adecvat și voia să dea oamenilor din sat un sprijin, pentru a nu mai bate drumurile Buzăului.
Ei bine, ceea ce am văzut la Căldărușeanca m-a uimit și nu mă refer doar la dorința de a veni în sprijinul satului, ci la complexul pe care l-a creat. E greu de imaginat cum a reușit acest om, acest părinte, ca într-un sat atât de mic, să ridice o biserică. așa mare și frumoasă.
Mergeți pe Strada Bisericii și-mi veți da dreptate.
Sunt ani de trudă, iar binecuvântarea muncii va fi făcută prin târnosirea Bisericii cu Hramul Sfântul Gheorghe și Sfântul Corneliu de către IPS Ciprian, la Duminica Tomei.
Părintele Gheorghe Tatu uimește prin modul în care s-a dăruit locului.
Biserica este o bijuterie.
Detaliile au fost urmărite cu mare atenție. Modul în care au fost sculptate stranele este unic, spre exemplu.
Și pictura are ceva particular. Predomină un galben pașnic, din mijlocul căruia privesc chipuri de sfinți care-și caută loc în sufletul celor care intră să de închine. Suntem ca voi, parcă ar vrea să spună sfinții. Veniți să vă binecuvântăm. Și așa va fi, pentru că, nu peste multă vreme, toate liturghiile se for face acolo, hrănind așteptarea sfinților.
La Căldărușeanca nu doar Biserica este o bijuterie a detaliului, ci și curtea. Natura conviețuiește cu istoria. Chipuri de personaje istorice și imagini din viața românilor sunt adunate în același loc. Par, cumva, prea multe. Dar totul are noimă.
Acolo suntem noi toți, cu istoria noastră, care stă să intre pe poarta veșnicei lui Dumnezeu, în biserică. De aceea nu este prea mult, pentru că ne trăim credința nu doar ca popor al lui Hristos, ci și ca pe o realitate națională. Din acest motiv, nu mi s-a părut prea mult să văd atâtea personaje istorice, imprimate în mărime naturală, așezate să-i întâmpine pe credincioși.
Pe lângă toate acestea, părintele Tatu nu a vrut doar să lase un monument satului, pe care să-l întrețină sătenii. Nu s-a mulțumit nici să le aducă o farmacie, de încălzirea căreia se ocupă personal, pentru a fi bine oamenilor, ci a dat și o sursă de venit la ceea ceea ce a construit. A investit în energie solară, așa că nu trebuie să surprindă pe nimeni dacă în fața Bisericii va vedea o zonă de panouri solare.
S-a gândit la toate părintele Tatu, și mai ales s-a gândit la oameni, aducându-l pe Dumnezeu mai aproape de ei.
A reușit și Dumnezeu i-a întărit fapta și i-a auzit ruga. Dovada stă în toate cele pe care le-a zidit.
