Să ai sau nu locuința ta?!

Văd tot mai des în presă că românii sunt considerații fraierii lumii, pentru că-și cumpără locuințele și nu stau cu chirie. Eu cred că fac bine, iar povestea că ar putea investi banii pe care-i câștigă în tot felul de motoare care le-ar aduce alți bani, poate fi de luat în seamă, dar nu când este vorba de locuință. O fi intrând locuința la categoria pasive, dar nu este un pasiv dăunător!

Eu văd un soi de înțelepciune în grija românilor de a avea locuință proprie. Sigur, sunt și dezavantaje. O locuință limitează mișcarea. Doar o limitează, nu leagă pe nimeni de glie. E ca atunci când ai o casă de vacanță. În loc să vezi lumea, te obligi singur să stai într-un loc an de an. Însă, orice imobil se poate vinde și poate fi substitut cu alt imobil. Deci, cred că e bine ca să ai propria locuință, pentru că viața are suișuri și coborâșuri.

Ce nu văd în regulă referitor la acest aspect? Blocarea vieții și libertății prin accesarea unui credit bancar mai mare decât ar fi necesar. Cumpărarea unei locuințe este un act de curaj, care presupune grija plății ratei și dobânzii pe zeci de ani. Aici de de gândit și de calculat. Merită să capitalizezi și să acționezi când prinzi momente mai bune ale pieței imobiliare, sau riști, mergând pe încrederea că vei avea cel puțin aceleași venituri și aceiași forță de muncă pe toată perioada creditului?

Așa că, nu e atât de rău cum gândesc românii. Citeam zilele trecute că până și în Statele Unite, țara migratorilor, a crescut interesul pentru achiziția de locuințe. Merită să ai un loc al tău și doar al tău, nu?! Merită chiar dacă unii primari au crescut impozitele de simți că stai cu chirie în propria casă și că-ți ții mașina pe proprietatea unui stat străin.

Luptați pentru impozite mai mici, căutați soluții economice pentru a avea propria casă și nu neglijați mediul rural. Ne-or fi văzând alții fraieri că ne dorim să stăm în casa noastră, însă eu cred că e un semn de înțelepciune.

Sale!