Nu am crezut niciodată în conservatorismul lui Trump. Viața lui contrazice principiile conservatoare, motiv pentru care m-a amuzat cartea unui evanghelist american, care nu-l considera un păcătos, ci un căutător. Cu toate acestea, admițând că în politică nu e vremea caracterelor, până la episodul încercării de a se agăța cu dinții de putere, după pierderea alegerilor, probabil l-aș fi votat pe Trump. Nu era carierist, ci venea din lumea liberă, ceea ce presupune că poate mișca lucrurile altfel decât un om de sistem.
Trump, însă, a dovedit că nu îmbracă haina visului american, ci a egoului de milionar. Atât de departe a mers în individualismul lui de milionar fără scrupule, încât cu câteva zile în urmă, afirma nonșalant că Putin e genial: V-am spus? Putin e genial!
Sigur, nu a crezut în ceea ce spune. Trump e singurul genial, evident. Altcineva poate fi genial doar în măsura în care, el, Trump, i-a descoperit sau afirmat genialitatea. Dar oare de genialitate sau de cruzime vorbim.
Trump e un bolnav. Să-i spui unui personaj care oricum are tot mai puține dubii că e genial și unic, după o exercitare îndelungată a puterii, este cinism și instigare. Doar nu i-a spus: omoară, băiete!
Conservatorul și creștinul de paradă Trump, crede că-i mai dă o lovitură celui care l-a învins, motiv pentru care nici nu mai simulează compasiunea. Pare-se că pentru Trump, puterea scuză chiar orice, iar suferința oamenilor îl lasă rece.
Blăjani – file de monografie
Retropelerinaje Buzoiene
Ceai de urzică
Daruri cu tâlc
Cuvant despre Cer
Fascinația rostirii
