Curajoșii “rusofili”

Recunosc, am fost surprins de un zumzet al unei categorii frustrate de cetățeni, care cred că dacă ar veni armata lui Putin și la noi, i-ar rezolva pe cei care conduc și pe cei care sunt mai avuți decât ei. Ba unii speră că dacă vin rușii ( vorbim de armată, nu de rușii care sunt oameni ca și noi )  îi scapă și de datoriile de la bănci, pe care le-au contactat pentru consum. Alții, mai viteji, cred că vor primi arme și așa se vor război cu politicienii.

Evident, toate acestea sunt exprimate pe net, sub protecția anonimatului, sau ….la o bere cu fârtații.

Sunt de condamnat cei care au ajuns să gândească așa? Nu. Sunt ei o majoritate? Evident, nu.  Totuși trebuie văzut de ce s-a ajuns aici. De ce s-a ajuns la vorba lui Vieru: Doi mari dușmani are românul: mila pentru străini și ura pentru ai lui!

Cred că primul motiv este necunoașterea istoriei. Nu mai știu exact ce se prădă la istorie în liceu, însă istoria Comunismului și a relațiilor cu vecinii ar trebuie studiată mai apăsat decât epoca lui Ștefan cel Mare. Dacă nu e studiată ca un act de cultură, măcar să fie fie învățată ca un mijloc de profilaxie.

Noi  am avut posibilitatea să percepem nemijlocit atrocitățile din Al Doilea Război Mondial. Am avut bunici care ne-au povestit cum au fost luptele, cum s-a instaurat comunismul și cum au suferit. Am avut, poate, bunice  care rămase acasă fără apărare și au povestit cât au putut despre mizeria la care au fost supuse, uneori cu consecințe pe viață și cu teama unor consecințe veșnice.

Până și comuniștii au înțeles că nu e bine să-ți treacă armate muscale pe aici. Istoria e plină de exemple.

Cine a suferit cel mai mult în vremea invaziilor? Tot cel mai lipsit, el fiind cel mai vulnerabil și mai incapabil să se apere. E o nerozie să crezi că o haită însângerată face selecții. Haita ia de la fiecare ce are, nu ia procente din ce au unii, cântărind la oca. Invadatorii cotropesc nu fac contabilitate, iar stăpânii îi lasă pentru a le hrăni existența de brută.

Referitor la faptul că ei, cei cei curajoși, nu vor lupta sau că vor pune mâna pe arme și îi vor da jos pe politicienii pe care nu-i dau jos în vreme de pace, nimic mai fals. Nimeni nu a luptat de voie nici în războaiele mondiale. Nu a fost referendum pentru înrolare și nici nu au fost întrebați dacă vor să meargă la luptă. S-a instituit legea marțială și asta a fost. Tunurile au primit carne.

Cât despre curajul total pe care l-ar dobândi cei care spun că-i urăsc pe politicieni în clipa când ar avea arma în mână ….e ca în bancul cu iepurașul care, cu pușca în mână, amenința vulpea. Și când vulpea a apărut și l-a întrebat despre ce vorbește, i-au picat urechile și a răspuns ….nu, nu spun nimic, curăț pușca și …vorbesc prostii.

Nu ai curaj să dai un Like cu fața ta la o postare potrivnică unui politician pe care-l consideri nedemn să te reprezinte, de teamă să nu te vadă șeful sau primarul,  nu ai curaj să scrii un comentariu cu fața ta când nu-ți convine ce face un politician pe care tu-l plătești, ci bagi canișul la înaintare, te fofilezi dacă e e un protest, să nu te expui, in ideea că vor merge totuși alții,  dar crezi că ai curaj să tragi, în timp de război, cu pușca după politicieni precum Creangă după ciorile de pe turla bisericii Golia?!

Evident, doar imaginație bogată. În timp de război politicienii sunt cel mai bine păziți și protejați. Buni sau răi, e devin simboluri și capete conducătoare. Atunci nu te mai atingi de ei nici măcar cu un like. Atunci e vremea lor cu adevărat. Menirea ta este să-i păzești pe ei, să le asiguri gloria sau să le facilitezi fuga. Iar tu, dacă scapi, rămâi aici să reconstruiești ce ai distrus și să plătești pagubele învingătorilor.  Așa au fost duși românii cu divizia Tudor Vladimirescu, să reconstruiască ce au distrus în Rusia, când au avut nonșalanța de a trece Prutul și a înainta până la Cotul Donului.

Deci, haideți să ne rugăm pentru pace și să fim solidari unii cu alții. În pace toți progresăm, chiar dacă nu în mod egal. Iar dacă nu există egalități există perspective din care se pot vedea lucrurile. Oricum banii nu ajung, oricâți ar fi. Întrebați-l pe Țiriac, spre exemplu. L-am auzit spunând că este un prăpădit, față de ceilalți cu care plecase la vânătoare. Și, probabil, așa era! Banii nu ajung, decât celor care au nevoi puține, sau nu-și creează nevoi false. Dar, în mod clar, aceasta e altă discuție.

Referitor la râvna unora de ai vedea pe ceilalți săraci, și nu pe ei avuți, îmi amintesc o replică a fondatorului Amazon – personaj mult mai sărac decât Putin, în paranteză fiind spus – dată celor care cereau ca el să fie impozitat mai mult: Nu vă gândiți că nu sunt eu impozitat destul, gândiți-vă ca voi sunteți impozitați prea mult!  O fi gândit corect sau nu acest om de succes?! Decideți dumneavoastră. Oricum, și comuniștii au spus că vom fi toți egali, dar unii erau mai egali decât restul lumii, ca în Ferma animalelor, de Orwell.

Cât despre răfuiala cu politicienii, în democrație le vii cel mai ușor de hac, mai ales că te ajută și ei. Poți protesta, poți schimba guverne, poți candida. Ești în lunea în care Poți. Când ești ocupat nu mai poți nimic, poate doar cel care știe să negocieze cu viclenie și să aducă beneficii inamicului. Și cine știe cel mai bine? Cel mai corupt și mincinos politician, să fie limpede! Deci, dacă ești supărat pe un politician, schimbă-l, fii consecvent la vot, nu te lăsa amăgit de ideea unor beneficii personale, în detrimentul celor comune și nici nu crede în mila politicianului care dă. Atunci ești liber să alegi bine și altfel decât ai acum. Ce avem acum? Avem ce am ales! De ce avem așa? Pentru că nu facem nimic, sau destul, să avem altceva!

Așa că, nici invidia și nici ura pe politicieni nu justifică dorința să fin invadați. Să știți că un politician, cu cât este mai slab pregătit, cu atât este mai vulnerabil și mai trădător. El oricum are teama zilei de mâine mai mult decât orice om liber. El se va adapta instinctual, pe când omul cinstit își va lua trolerul și copiii și va părăsi tot și se va uita cum munca de o viață se ruinează. Priviți la drama ucrainenilor. Vor să-și scape măcar viață.

Nu știu cât am fost de clar în ceea ce am scris, însă cred cu tărie că pacea e mai scumpă decât toate, iar dacă avem ceva de împărțit unii cu alții, o facem între noi, nu e nevoie să apelăm la cei care nu vin să reîmpartă ceea ce avem unii și alții, să ne simțim noi bine, ci vin să ne ia ceea ce avem toți, să le fie lor bine.

E clar, nu ne cunoaștem istoria. E o generație care nu a trăit trauma războiului și invaziilor și care nu a avut nici prea multe surse de informare referitoare la atrocitățile comunismului sau la trecerea Armatei Roșii.

Reduceri!