Îi vor salva ucrainenii pe ruși?

Am tot vorbit în ultimele zile cu rușii pe care-i cunosc. Sunt jenați și se scuză. Nu au vrut război și suferă că sunt asociați cu propriul lor președinte. Evident, au culpa lor. E al lor și nu a altora, iar omul lor, auto-patentat ca fiind masculul alfa al nației, sfarmă viața a milioane de oameni care au o singură vina: există și sunt în țara vecină.

Situația în Ucraina este mai complicată decât pare, ceea ce, paradoxal, le dă speranțe mari rușilor. Rușii, mai ales rușii tineri, speră …la sfârșitul lui Putin. Da, tocmai ei, cei de pe margine, iar ceea ce mărturisesc e sincer. Țin cu ucrainenii, nu doar din motive umanitare, ci și gândindu-se la viitor.

Rusia, ca mai toarte țările foste comuniste, este împărțită în două. Bătrânii,  după dedushka Lenin, cel mai mult îl iubesc pe Putin. Stalin, Hrușciov, Gorbaciov sunt urâți de rușii în vârstă. Gorbaciov e urât cel mai tare. Putin e noul dedushka. Dar, pe cât îl saltă bătrâni, pe atât e de nepopular printre tineri, mai ales printre studenți. Deși sunt discreți în afirmații, deoarece poliția politică lucrează; deși le-a mărit binișor bursele, Putin nu e deloc înghițit de generația tânără, generație care este ceva mai bine informată.

Ca și la noi, cei ce au fost supuși îndoctrinării comuniste, nu au acces la alte valori și nu văd viața în alte culori. Generațiile proaspete văd că un om nu e o binecuvântare, ci o frână și își doresc schimbarea, doar că nu au cu cine să o facă. Nu eu ușor. Nici tinerii nu au prea mult spațiu de mișcare. Nu au experiența democrației, asumarea opiniilor poate fi fatală și așteaptă la cotitura istoriei să le deschidă cineva ușa. Paradoxal, speranța lor se leagă de rezistența ucrainenilor și de căderea în irelevanță a lui Putin. Va fi sau nu va fi așa, vom vedea. Nu cred că altcineva poate să-ți facă treaba ta de cetățean, indiferent de contextul istoric, dar un context istoricul bun, abordat cu curaj, poate hâțâna orice sistem.

Oricum, diferența dintre ruși și ucraineni s-a văzut în această perioadă. Ucrainenii nu mai sunt sovietici. Au mușcat din fructul libertății. Au trecut prin experimentul Maidan. Au devenit dezinhibați de spaima propriei clase politice. Au nevoie să supraviețuiască pentru a nu fi cărați în trecut, un trecut care încă îi doare. Dușmanii lor au plecat la luptă pentru că li s-a ordonat, dar nu au aceeași motivație. Nu apără nimic și nici nu par a fi niște redute ale disciplinei, cum nici Putin, cu viața lui luxoasă, nu este un cazon, un model de disciplină, ci, pare-se, doar un jucător de culise malefic, un manipulator experimentat și un dictator grabnic varsătoriu de sânge.

Vor fi sau nu salvați rușii de ucraineni, să guste și ei pentru prima dată în istorie din aerul libertății? Vor rezista ucrainenii acestei grele încercări? Rămâne de văzut. Oricum, e clar, libertatea schimbă societățile. Din acest punct de vedere, rușii care așteaptă o minune istorică, nu mai sunt deloc frați cu ucrainenii, care ți-au luat soarta în mână și vor să nu o lase iarăși pe seama trecutului sovietic.

Sale!