Așa cum a mai spus, Tatiana Niculescu îmi place, indiferent ce scrie. Muncește mult, se documentează îndelung și are o capacitate extraordinară de a înțelege epoca, contextul, personajele. De multe ori zici că transmite ca un comentator sportiv de la fața locului. Te prinde modul în care reconstruiește decorul și își instruiește personajele să joace ca pe vreme lor și nu altfel.
Nepovestite iubiri, 7 miniobigrafii sentimentale este o carte drăguță, cu o grafică de excepție, cu biografii lucrate, care par ușor forțate, care însă cred că merg bine, de citit la gura șemineului. Nu, nu e carte de șezlong. Are o anumită ținută și poveștile au profunzime. Nu sunt pur și simplu niște relatări oarecare, ci sunt povești din viața unor oameni cu ștaif, pe care însă viața, din când în când îi mai înșală.
Recunosc nu e genul meu de literatură, dar fiind vorba Tatiana Niculescu, nu puteam să nu citesc cartea. Am făcut o făgăduință că voi citi orice și oricât va scrie și văd că e destul de prolifică.
Multe înainte!
Fascinația rostirii
Ceai de urzică
Blăjani – file de monografie
Daruri cu tâlc
Cuvant despre Cer
Retropelerinaje Buzoiene
