Înainte de războiul din Ucraina, am întâlnit un român care adulmeca România. Eram convins că se va întoarce, motiv pentru care am spus hotărât: România s-a schimbat!
-Nu s-a schimbat nimic. Polițaii stau tot la pândă, tot pe la colțuri!!
Da. Avea dreptate. Sunt detalii și este un detaliu pe care, din obișnuință, nu-l mai vezi. Aproape că nu te mai miră că școlile de poliție au destule eșecuri, pe care le întâlnești mai ales pe străzi.
Pitiți prin bascheți, sau oriunde ar putea prinde un șofer care are o neînțelegere cu pietonul la trecere – sunt și în Buzău asemenea pânde, mai ales la trecerea de la Episcopie -, suspendând permise fără ca fapta în sine să reprezinte un pericol, ai impresia uneori că joci în jocuri video cu mutanți, care sub scutul ideii că aplică legea, au o plăcere bolnavă să-și exercite autoritatea.
Colaborarea dintre un pieton indecis – care pune piciorul pe stânga în timp ce șoferul vine din dreapta – și un polițist pândar, a lăsat pe mulți fără permis și chiar fără mijlocul de trai. De una-zi, un coleg de-al nostru a pățit-o și a cerut o lună de concediu fără plată. A câștigat enorm statul, că nu a mai plătit el impozite!
Singur nu aș vrea generalizez, însă sunt cazuri de agenți de poliție incapabili să perceapă realități simple, de parcă sub chipiu în școală nu s-a adunat decât ură și minte de gâde.
M-au scârbit mereu scenele cu Garcea. Pur si simplu nu te poți raporta așa la categorie profesională, mi-am zis. Însă, realitatea bate circul.
Un caz înspăimântător de similar scenelor, zace în București. O agențică plasată de cineva în stradă să fluidizeze intrarea pe la Guvern, face și ea pânda ei. Tânără, frumoasă și cu spate – așa cum se vede pe sine în oglindă – vrea și ea puțină autoritate, în intersecție. Trec atâtea mașini pe acolo și nu văd asemenea monument?! Și, e drept, șoferul oprit poate descoperi un monument. Un monument de prostie profesională adâncă, demnă de alte scene comico-tragice al lui Mugur Mihăescu.
Cu un scris de muscă alungată din cerneală pe o foaie de hârtie și o cunoaștere precară a celor câteva articole pe care le vântură zilnic, Daruța este esența a ceea ce poate fi mai de proastă calitate dintre absolvenții unei școli de poliție. Proaspăt absolventă, e în stare să încalce în picioare orice drept al cetățeanului român, doar pentru că se simte frumoasă și mândră că are chipiu și că a devenit lumina părinților după ce a prins așa minunată poziție.
Probabil, după acest stagiu, o vor plasa pe la birou pe undeva, pentru …merite. Un șef grizonat probabil nu va lăsa așa floare rară în calea pneurilor, îmi spunea careva de pe acolo, amuzat la auzul poveștii.
Ei bine, asemenea catastrofe umane, incapabile să înțeleagă noțiuni minore de fondul legislației, sunt dovada că, întra-adevăr, România nu s-a schimbat. 10-15 ani până se va pensiona Dăruța, obosită de atâta muncă de gândire, sunt ani pierduți pentru o țară care se zbate să scape de sub mizeria abuzurilor administrative și politice de tot felul. Dara arată clar: în școala de poliție totul contează mai puțin respectul față de cetățean, de cetățeanul care plătește. Sigur, este vorba de o educație prost croită și de acasă, însă este inadmisibil ca o școală să scoată așa ceva pe piață, iar contribuabilul să fie nevoit să plătească. E adevărat ultragiu la buzunarul public!
Așa că domn’ Godină, poți face satiră cu mai mult succes decât poteră, dacă scoți câteva perle comportamentale sau de inteligență de la colegii dumitale. Nici nu mi-ar trece prin cap că ai exagerat cu ceva, Poliția e vie și unii dau tot ce au din ce le lipsește! Caut-o pe Dara Lungu de la Suceava și vezi mostră!
