Povestea prețului benzinei de ieri ne-a arătat antagonismul dintre cele două lumi actuale: lumea politicienilor și lumea reală.

De vreme bună politicienii se luptă să-i decupleze pe oameni de realitate. Plătesc sume imense la presă, din banii publicei, pentru că presă să transmită mesaje convenabile politicienilor, dar în dezacord cu adevărul cotidian.

Pe vremea dictatorului, acum în Coreea de Nord și parțial în Rusia și China, suspendarea realității a funcționat și funcționează. La noi însă, mediile diverse de comunicare, bune sau mai puțin bune, dau alternative.

O fi fost adevărat că s-a scumpit carburantul? Da! E real! De la 5 lei tot crește zilnic. Nu a ajuns la 11 lei, dar tot este aproape dublu de cât era. Sigur, manipularea a reușit. Unii români nu se mai uită la faptul că prețurile s-au ridicat exagerat față de puterea lor de cumpărare, ci sunt foarte mulțumiți pentru că nu a crescut mai mult.

Să știți că și în Germania au crescut prețurile la carburant. Sunt cam ca ale noastre. Doar că acolo veniturile sunt semnificativ mai mari. Și aici intervine problema cuparii la realitate.

Românii care au alimentat nu-s proști, așa cum i-au făcut unii comentatori. Trăiesc în viața reală. Vin după trauma unei dictaturi care nu s-a vindecat încă, după spaima unei pandemii în care unii au folosit moartea ca temă pentru a reveni la putere și după stresul unei ierni impredictibile. Deși nu a fost o iarnă grea, a fost o iarnă înrobitor de scumpă. Nu au venit facturile, când au venit au aruncat în aer bugetele fiecărei familii.

Deci, românii nu sunt nătărăii sau lacomi atunci când s-au grăbit la să-și facă plinul. Pur si simplu trăiesc realitatea, o realitate care nu-i face deloc fericiți. Cum să fii fericit când, peste toate, la graniță cad bombe?!

Au mai scris unii că românii au fost dezinformați, dar știrea despre creșterea benzinei este falsă. Deloc nu este așa. Prețul a crescut și probabil va mai crește. Toți știm că înapoi nu dă, chiar dacă mint unii politicieni că-l reduc, să-i țină lumea minte la vot. Dar prețul a crescut, însă, e drept, nu cât s-a anunțat inițial, ceea ce evident nu exclude ridicare în viitor. Totul este ca într-o glumă macabră care povestea că doi brancardieri duceau un bătrân pe targă. Bătrânul i-a întrebat unde-l duc. Ei au răspuns că-l duc la morga. Speriat le-a spus: dar eu nu am murit! Nici noi nu am ajuns, i-au răspuns brancardierii.

În fine, fie ce prețul să nu mai crească, pentru că de prețul la combustibil sunt atârnate toate prețurile. Totuși, să-i acuzi pe cei care au crezut o știre, fie ea și falsă, că sunt fraieri, este o dovadă de necunoaștere a realității românești.

Oamenii nu sunt fraieri, sunt speriați de ce li se întâmplă. Ei trăiesc în realitatea tristă a fiecărei zile, în care trebuie să-ți drămuiască banii, iar pentru a ajunge la muncă au nevoie de mașini pentru că sistemul nostru de transport public este scump și prost. Au nevoie să nu dea pe drum mai mult decât câștigă la serviciu. De aceea nu mai stau simandicoși în fața televizorului să analizeze dacă o știre este falsă sau nu. Instinctual se protejează. Pun răul înainte, pentru că așa i-a învățat realitatea.

Cât despre minciună? Păi nu sunt ei mințiți zilnic de politicieni?! Ba da! Cu ce putea fi mai falsă știrea respectivă decât orice altă minciună comună rostită de politicieni?! Cu nimic.

Și credeți că asigurările unora și altora din politică i-a liniștit. Deloc! Românii nu au deloc încredere în politicieni. Nu-i cred nici măcar atunci când dau bună ziua.

În ultimul timp, s-a încercat manipularea prin media, în mod grosolan. Românii, însă, nu mai fi decuplați de la realitate. Știu, simt, au reacție, iar minciuna politică nu mai ține. Nu mai ține să le spui la televizor tot felul de povești, în ideea că le vor crede. Românii cred ce văd, iar dacă văzut că prețul la pompă se mărește zilnic, au acționat în consecință. Fiți siguri, cei care au alimentat ieri nu au pierdut nimic, dar dacă stăteau în fața televizorului fără reacție, mai purtau încă plumbul ruperii de realitate, specific societăților unde oamenii nu au voie să gândească, să vorbească și să acționeze.

Dacă nu aș fi alimentat cu două oare înainte de știrea scumpirii carburantului, aș fi mers și eu la benzinărie, chiar dacă beneficul de preț mi l-aș fi anulat singur în timpul în care stăteam cu motorul pornit, așteptând la rând. Realitatea m-a învățat să nu mă aștept la lucruri bune, într-o țară în care au ajuns să conducă destui făcători de rele.