Putin a devenit cel mai urât de pe glob. Autocrat bogat, atoateștiutor, mascul alfa, cel mai bogat dintre pământeni și totuși muritor. Obsesia că va muri și lumea va continua după el, este cea mai dură realitate cu care se confruntă Putin. El nu mai trăiește demult, oricum. Izolat, suspicios, cu un cerc limitat, Putin vrea să provoace măcar istoria să-l facă nemuritor. E în dubiu dacă este mai bine să lase câțiva martori care să-i laude faptele de arme sau să pună capăt lumii întregi, să nu o vadă trăind sau râzând după el. (Nu cred că are încredere în cineva să-i placă mai mult prima variantă.)
Nu făceau astfel în antichitate cei bogați?! Atunci când mureau nu-și luau cu ei și una dintre neveste, sugrumată de cei din jur, nu-și lua și calul și câteva slugi?! Descoperirile arheologice așa arată. Credeți că lumea s-a schimbat radical de atunci, când e vorba despre cei care sunt atât de puternici, încât consideră că e o nedreptate ca ei să moară singuri? Se pare că nu!
Mă uitam la poza acelor mese lungi, la care, la un capăt stă stăpânul, iar la celălalt, mult, mult mai departe, stăteau slugile-generali ori miniștri. Credeți că e protocol. Nu. E teamă. Putin, puternicul Putin, se teme acum de toată lumea, mai mult decât se teme lumea de el. Bătrânețea și moartea pare o nedreptate pentru zei, pentru atotputernici, deci nu și-o îngăduie nici lui. Așa că, orice apropiere poate fi un pericol.
Războiul acesta nu este între două țări, este războiul interior al unui om care a adunat enorm în van, un individ care nu se poarte împăca cu realitatea că viața va merge înainte și fără el, iar istoria, chiar dacă o mângâie astăzi pe creștet, la final va scrie tot ceea ce o taie pe ea capul.
Vă mai amintiți că în comunism nu se murea, se trecea în neființă. Nimeni nu murea, toți treceau într-o altă stare care nu era creștină, dar nici moarte nu era. Putin e trecut în neființă. Pentru el viața acum este una moartă și una a morții. Pentru el, cel mai puternic și mai bogat, viața e ticăloasă, pentru că mai naște și azi alți oameni, pentru că unii își permit să-l critice și pentru că alții vor să trăiască și după ce el va fi răpus de bătrânețea în care a intrat sau de vreun colaborator apropiat.
