Astăzi l-am condus pe ultimul drum pe Nistor Tănăsescu. Poet, publicist, prozator și animator cultural, Nistor Tănăsescu este părintele Caietelor de la Țintești. Prin calitatea conținutului și forma revistei, Caietele de la Țintești au ajuns un brand cultural, în paginile căruia e o onoare să apari.
Am avut mereu acest sentiment când Nistor Tănăsescu mă suna să-i mai dau un text. Primeam apoi Caietele și eram extrem de emoționat când deschideam coperta și constatam ce nume semnau textele.
A fost un om generos, un om care s-a dedicat culturii, literaturii, frumosului. Blând și educat, talentat și diplomat, Nistor Tănăsescu a reușit să susțină un adevărat curent cultural.
Îmi va lipsi și mie, așa cum va lipsi multora. Sper că proiectul Caietele de la Țintești va continua, în primul rând prin strădania domnului profesor Stelian Grigore.
Mă tot gândesc câte rime a luat cu el Nistor Tănăsescu și ce-i spune el astăzi lui Marin Ifirm, care a murit în ziua în care Nistor se întorcea în pământul din care a fost luat.
S-a întors la Florica, de unde a plecat. I-au fost alături mulți apropiați, dar și mulți frați din familia culturală și literală: Teodor Cabel, Constantin Marafet, Irina Mirică, Stan Brebenel, Ionel Stănuță, Ștefan Dima, Sorin Burlacu, Dumitru Pană.
E așteptat dincolo de Alex Oproiescu și de alți frați de litere. Fie ca Domnul să-i dea pacea!
Retropelerinaje Buzoiene
Cuvant despre Cer
Ceai de urzică
Recuperări istorice
Blăjani – file de monografie
Daruri cu tâlc
