Cu ani în urmă, când vedeam un senator, aveam impresia că am întâlnit un profesor universitar al politicii. Astăzi îmi este jenă să dau mâna cu mulți dintre ei.
De asemenea, când auzeai că cineva a ajuns ministru, îți ridicai pălăria în fața unei personalități, a unui specialist, a unui om plimbat și educat, a unui om care după ce s-a desăvârșit profesional ocupă o asemenea demnitate.
Astăzi miniștrii sunt indivizi de toată jena, fără carieră, fără educație și fără bun-simț. Când deschid gura debitează platitudini sau tâmpenii. Niște intruși ai grupului de interese care pune mâna pe partid, trimiși la ministere să facă nefăcute.
Că sunt cum sunt, e una. Că nici nu realizează cum sunt și îî ia fudulia pe dinainte e dovada clară că avem o clasă politică făcută din băieți de cartier.
Excepții? Rare de tot! Uitați cum răspunde ministrul Agriculturii unei întrebări normale:
Avea multe variante de răspuns și nu-l obliga nimeni să știe sau să prevadă cât va fi prețul cărnii de miel – de altfel o întrebare care-i frământă pe români. A răspuns ca în cloaca lor de partid.
Jenante vremuri!
Retropelerinaje Buzoiene
Fascinația rostirii
Ceai de urzică
Recuperări istorice
Blăjani – file de monografie
Daruri cu tâlc
