Din poezia Episcopului Mitrofan de Buzău

Mitrofan  Episcopul[1]

(1691-1703 Episcop al Buzăului)*

Stihuri politice 10

asupra stemei prea luminatului, slăvitului

şi blagocestivului

Io. Constantin B. Basarabă Voevoda

                         

 

 

Semn straşnic şi armă la războiu prea tare

Den ceriu fu arătat o minune mare.

O cruce de steale pre ceriu însemnată

Marelui Constantin Hristos îi arată

Cu slove înprejur scrise râmleneşti:

Pre toţi vrăşmaşii tăi tu să-i biruieşti.

Acuma şi Corbul încă o arată

Domnului Constantin într-aciastă dată,

Dându-i lui putere cu nădeajde bună,

Ca să stăpânească, că-i de viţă bună

 

Pe verso foii de titlu de la „Mineiul” septembrie 1698 şi „Octoih” (1700), nesemnate

 

Stihuri politice 12 asupra numelui

prea luminatului, slăvitului

şi blagocestivului  Domn

Io Constantin B. Basarab Voevoda

de Mitrofan

 

 

 

Bună tocmire vedem, Doamne Constantine,

Că numele-ţi cu fapta-ţi are întru tine.

Când Constantin tărie, stare închipuiaşte,

Ce şi din buna-ţi faptă chiar să dovedeşte

Că tare stai şi grijeşti de casele sfinte

Şi de podoabele ei, din suflet fierbinte,

Cărţi tipărind Ţărîi, pre limba rumănească.

Dumnezeu a mari daruri să te învredniciască.

Avea-vei Măriia ta nemuritoriu nume,

Ca şi sfântul Constantin într-aciastă lume.

Slăvi-vor cei următori  prea sfânta Troiţă

Ne uitându-ţi numele cel de bună viţă.

 

            în Triodon (1700) şi „ Penticostariu”(1701), nesemnate

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Stihuri politiceşti 6 , asupra cinstitii Cruci

din stema Prea luminatului,

Domn Io Constantin B. Basarab Voevoda de Mitrofan

 

 

 

Domnului Constantin ce-i zic Basarabă

Corbul crucea-i poartă, armă prea de treabă.

Cu dânsa pre pizmaşi ce ridică coarne

De sârg fără veaste pre toţi să-i răstoarne.

Şi-i dă lui nădeajde cu credinţă bună,

Ca să stăpânească cu pace prea lină

Al măriei tale fiebinte rugătoriu Mitrofan,

Episcopul de Buzău

Psaltire 1701, semnate

 

Pe verso foii de titlu de la „Sfânta şi Dumnezeiasca liturghie” 1702 sub o gravură, nesemnate:

 

Şărban odraslă den rădăcină bună,

Hristoase Doamne, aciastă carte-ţi închină,

Intru carea să încheae cea ce-i pe spre fire,

A ta taină sântă ce-i de mântuire.

Carea o ai sfinţitu-o  între ai tăi Ucenici,

Când au sosit vreamea de-ai apriimit munci.

Dă-i Hristoase Doamne, plata mântuire,

Părinţilor lui veacinica odihnire.

 

Pe verso foii de titlu de la „Învăţătura preoţilor pe scurt” 1702, sub o gravură, semnate:

 

 

Doamne Iisuse păzeaşte în sfânta Mitropolie

Pre al nostru Părinte şi în veacul ce va să fie,

Pre Teodosie Vlădica al Ţării Rumâneşti,

Care la un gând s-au înunit cu marii Băsărăbeşti,

De-au scos la lumină aceste şapte taini sfinte,

Şi le-a-mpărţit la Preoţi să le ia foarte aminte,

Ca prentr-însele să sfinţească norodul creştinesc,

Şi să-l ducă la-mfrumuseţatul Raiul cel ceresc.

Plecatul posluşnic, Mitrofan Episcop.

 

* Primele producţii lirice culte pe care le înregistrăm în perimetrul judeţului Buzău

 

Din volumul „Scriitori buzoieni” – Fişier istorico-literar ,

 de Alex Oproescu, Buzău, 1980

[1] Despre Mitrofan s-au păstrat puţine informaţii biografice. S-a născut, probabil în Bonţeşti, comuna Cârligele, jud. Vrancea şi a murit în 1703. Discipol al marelui Dosoftei, Mitrofan devine episcop şi tipograf de Buzău între 1691-1703, sub protecţia domnitorului Constantin Brâncoveanu. Dintre cele 31 de cărţi  tipărite de Mitrofan 14 apar la Buzău: Pravoslavnica mărturisire (1691), Mineiul 12 volume (1698), Evhologhion adecă Molitvenic (1699), Octoih ce să zice Osmoglasnicul (1700), Triodion ce să ziceTripeasneţa (1700), Evhologhion adecă Molitvenica (1701), Pentecostariu (1701), Psaltirea (1701), Învăţătura preoţilor pe scurt (1702), Sfânta şi Dumnezeiasca liturghie (1702), Molitvele vecerniei şi utreniei (1702) ; Din volumul „Scriitori buzoieni” – Fişier istorico-literar ,  Alex. Oproescu, Buzău, 1980.