Lacrimile pribegiei

Astăzi la Biserica Sfântul Andrei din Buzău au fost la slujbă ucraineni. Mame și copii au asistat la slujbă cu o cumințenie dumnezeiască. Au fost invitați de către părintele Ionuț Vuță, consilier la se Sectorul Social-Filantropi al Arhiepiscopia Buzăului, să ia masa de prânz la Centrul Social din incinta Bisericii Sfântul Apostol Andrei.

Cum mare parte dintre cei invitați la masă și-au exprimat dorința de a participa la slujbă, i-am avut în Biserică și vreme de o oră și jumătate ne-au fost alături rugători.

Filmele și cărțile de istorie au date și informații despre fugari, deportați, emigranți. Noi, românii, am trăit și trăim intens procesul de înstrăinare de țară, din cauze economice. Nu e niciodată fericit să pleci din țara ta. Totuși,  oamenii aceștia trec prin momente mult mai grele de cât mi-am putut imaginea. Au plecat în grabă doar cu ce aveau la îndemână. Poate că au încercat să ia mai mult, dar au aruncat peste bord ce-i încurca la mers. Practic, au plecat doar cu viața, cu viața lor și a copiilor, copii care s-au maturizat brusc. Nimic din obiceiurile copiilor care-și pierd la un moment dat răbdarea la slujbe nu au avut. Ce o fi în sufletul lor? Se simt ei pribegi? Au speranță în viitor? Le e dor de colțul lor de casă, de jucăriile lor? Cu siguranță, dar nu-și pot supăra mamele cu așa gânduri …

refugiați ucraineni – Biserica Sfântul Andrei

Le-am zâmbit să-i alinăm, dar ei au plâns. Au plâns cu toții de la începutul Liturghiei până la sfârșit. Au plâns cu lacrimi grele și am lăcrimat și noi, pierindu-ne, în răstimpuri, zâmbetul. Nouă ni s-au umezit ochii gândind la soarta lor atât tristă, dar ei, ce or fi simțit? Ce dor îi apasă? Ce grijă pentru casa lor făcută cu trudă poartă în suflet? Ce teamă că nu se vor mai găsi unii cu alții la întoarcere? Ce emoție îi cuprinde când se văd departe de casă și, pentru moment, fără speranță?

Emoția din timpul Liturghiei a atins apogeul atunci când au cerut să lase pomelnice pentru cei rămași să lupte. Le rosteau numele și-i scriau. La anumite nume nici nu știau dacă să-i treacă la vii sau la morți, la altele nu se îndurau să-i treacă la morți, pentru că tot mai credeau că e doar un vis totul și la capătul lui de vor strânge iarăși în brațe. Cu greu au reușit umple foile albe, cu mâini lor tremurând. Unii au încercat să scrie în alfabet latin, sperând poate că Dumnezeu le va citi mai ușor gândurile astfel. Alții ne-au lăsat pomelnice care ne amintesc de vechile noastre ceasloave.

Enoriașii bisericii i-au înconjurat cu căldură, vorbind de la suflet la suflet, dar și cu multă generozitate. Persoane modeste financiar le-au dăruit, iar cineva, la fel de modest, care s-a făcut imediat nevăzut, a lăsat cinci mii de lei. Pace! scria pe plic. Minunați suntem noi românii, iar musafirii noștri, întrebați ce ar dori, au spus doar atât: pace!

Pace să dea Domnul, iar vremuri triste ca acestea să nu mai fie, căci tare rele sunt!

 

Negoiţă Iulius-Paul, teolog, fiu al preotului Iulian Negoiţă şi al Anicăi, eco- nomistă, s-a născut în comuna Vintilă-Vodă, la data de 19 iunie 1975. A absolvit Seminarul Teologic „Kesarie Episcopul” din Buzău în anul 1995 şi Facultatea de Teologie a Universităţii Bucu- reşti în anul 1999, Facultatea de Farmacie din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti, cât şi cursuri de master în Administraţie publi- că la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrati- ve. Este doctor în Drept canonic al Universităţii Bucu- reşti. A urmat şi cursuri de formare în străinătate: Islanda (2007), Cipru (2008), Marea Britanie şi Letonia (2010) şi Germania (2012). Este preot din anul 1997, întâi la Parohia din co- muna Gherăseni, apoi în Buzău. Ca preot, a primit toate gradele onorifice până la cel de iconom stavrofor, iar în perioada 2010-2014 a fost judecător în cadrul Consistoriului Mitropolitan. Cea mai importantă realizare de până acum pentru cariera sa de preot consideră a fi ansamblul bisericesc din Cartie- rul Micro XIV, în centrul căruia se află Biserica „Sfântul Apostol Andrei”, la care a contribuit împreună cu tatăl său, cu sprijinul comunităţii parohiale. A fost şi cadru didactic la Seminarul Teologic, unde cândva a fost elev, dar şi la Liceul de Artă „Margareta Sterian” (2001-2010), iar din anul 2003 până în anul 2010 a fost şi inspector de Religie şi Imagine la Inspectoratul Şcolar Judeţean, cât şi inspector general adjunct, din anul 2008 până în 2010. Pentru doi ani, 2010- 2012, a deţinut funcţia de director al Palatului Copiilor Buzău, apoi director al Şco- lii Postliceale Sanitare (2012-2016 şi în continuare după susţinerea concursului pentru acest post). În calitate de manager al celor două instituţii şcolare, a reuşit să le refacă din temelii şi să le modernizeze. În anul 2013, a pus bazele Colegiului „Nicolae Paulescu” din Râmnicu Sărat, unitate de învăţământ privat, având au- torizate atât cursuri liceale cât şi postliceale sanitare. În cadrul celei de-a doua profesii, cea de farmacist, este implicat mai ales la nivel managerial, încă de la înfiinţarea lanţului de farmacii „Iris Pharm”, o între- prindere de familie. Din anul 2015, Colegiul Farmaciştilor din Buzău l-a desemnat ca reprezentant în Adunarea Naţională. S-a implicat şi în viaţa politică locală şi în două legislaturi (2008-2012; 2012-2016) a fost consilier local independent. La primul mandat a fost chiar preşe- dintele Comisiei de Cultură, Culte, Minorităţi, Sport, Sănătate şi Asistenţă Socială. Din poziţia de independent, în anul 2012 a candidat pentru funcţia de primar al Municipiului Buzău, clasându-se al doilea. Desfăşoară o bogată activitate publicistică, abordând cele mai diverse dome- nii: teologie, istorie, drept, în reviste ştiinţifice, ori în periodicele şi revistele locale sau naţionale: „Ziarul Lumina”, „Jurnalul Naţional”, „Revista Teologică”, „Mousaios”, „Glasul Adevărului”, „Analele Buzăului”, „Opinia”, unde a fost şi editorialist. Este iniţiator al revistei „Educaţia creştină” şi membru în comitetul de redacţie al revistei de istorie „Tezaur”. În anul 2004 a înfiinţat Editura Omega căre- ia ulterior i-a adăugat şi o tipografie, întâi în Buzău, dar în prezent ambele îşi au sediul în satul Focşănei din comuna Vadu Paşii. În anul 2010 a înfiinţat Editura Palatul Copiilor. Este autor sau coautor al unui număr de peste douăzeci de lucrări cu tematici diverse, de la management educaţional şi auxiliare didactice la analiză şi satiră politică. A început cu Monografia Bisericii Adormirea Maicii Domnului din comuna Gherăseni, 2002; Biserica Sfântul Apostol Andrei din Buzău: note de istorie recentă, 2009; Rostire întru zidire: antologie de poezie religioasă, 2010; Daruri cu tâlc; Dinastia Vorel; Farmacia în albumul cu amintiri; Religie şi socie- tate: dialoguri; Zăpada zilei de ieri, 40 de rânduri (editorialele din Opinia, reedita- tă în anul 2012); Marchitanii roşii (distinsă cu Premiul Naţional „V. Voiculescu” pentru publicistică, acordat de jurnalistul Cristinel Popa, originar din Pârscov). La 7 decembrie 2018, a fost validat ca membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bucureşti - Secţia Proză. Din 2121 este membru UZPR Comunică în limbile engleză, franceză, spaniolă, italiană

Lasă un răspuns:

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Site Footer

Sliding Sidebar

Despre mine

Despre mine

Paul Iulius Negoita

Facebook