Casa de oaspeți

Ne mișcăm repede, schimbăm continentele în aceeași zi, dormim la hoteluri bune, trăim în epoca mobilității.

Doar cu 70-80 de ani în urmă nu era așa, iar pentru tinerii din ziua de astăzi pare de neconceput să trăiești altfel.

România avea o populație preponderent rurală, iar deplasările spre orașe, care erau mai mult târguri decât zone urbane, se făceau pe jos sau cu carele trase de boi. Distanțele pentru picior păreau mai scurte, dar sarcina de cărat nu putea fi prea mare. Țăranii însă aveau nevoie să-și vândă produsele la târg, că să aibă bani să-și poată duce copiii la școală.  10 kilometri îi parcurgeau într-o noapte cu carele, iar când se lumina de ziuă, după un drum în care moțăiala era alungată de fiecare mișcare a nopții, făceau popas.

Dacă ajungeau cu budanele și animalele de vânzare întregi și nu cădeau victimă prădătorilor care loveau pe la răspântii, dimineața opreau mersul agale al animalelor, le dejugau, le hrăneau și puneau de mămăligă. Nu se grăbeau pentru că târgul nu se muta.

Pentru drumeții care băteau cale mai lungă, prin sate erau case de oaspeți. Erau mici construcții, mereu îngrijite și curate, în care trecătorii puteau rămâne peste noapte. Drumurile erau uneori desfundate, lupii cutrierau pretutindeni, ploaia, vântul, zăpada îngreunau drumurile.

Obosiți, drumeții aveau nevoie de loc de popas și se găzduiau unii pe alții, nu în case particulare, ci în locuri speciali amenajate unde găseau cele necesare – uneori lemne, mereu apă proaspătă și …chiar mâncare. Era mare pomană să dai o cană de apă drumețului, iar fiecare ajungea călător la rândul său și povestea despre ospitalitatea unui sat sau altul.

Nu-și băgau străinii în casă, dar îi protejau și le protejau animalele, pentru care făceau fântână lângă casa de oaspeți și pentru care lăsau mâncare.

Au fost aceste vremuri pare-se demult și e greu de imaginat cum călătoreau românii altă dată. Casele de oaspeți din sate s-au ruinat, au dispărut. Am mai găsit un asemenea loc de popas în cătunul Corneanca, de la granița Clocițului ( Pruneni) cu Blăjaniul. Nu știu dacă tinerii mai știu rostul clădirii singuratice din drum, însă bătrânii își mai amintesc frânturi despre cei care au înnoptat sub acel acoperiș.

Casa de oaspeți era loc de popas pentru cei care treceau dealurile spre târgul Buzăului. Încă mai stă în picioare, deși ușa s-a lăsat și nu mai lasă să intre pe nimeni. Lângă mai este încă fântâna care salva însetații, într-o zonă unde apă e mai scumpă decât vinul.

Casa de oaspeți de la Corneanca are povești multe de spus, dare nu mai are cine să le asculte. Rămâne în picioare să mai amintească despre vremuri definitiv apuse și despre omenia oamenilor locului.

 

Date personale: Mă numesc  Iulius-Paul Negoiţă și sunt fiul al preotului Iulian Negoiţă şi al Anicăi, de profesie economistă. M-am născut în comuna Vintilă-Vodă, la data de 19 iunie 1975 și sunt căsătorit cu Mirela, din anul 1997. Avem doi copii, Matei  și Andrei. Referințe studii: Am absolvit Seminarul Teologic „Kesarie Episcopul” din Buzău și sunt licențiat al Facultăților de Teologie ( Patriarhul Iusitian) și Farmacie (Carol Davila) Am urmat şi cursuri de formare în  Islanda, Cipru, Marea Britanie, Letonia  și  Germania. Am obținut, în 2002, titlul de doctor în Teologie la Universitatea  București. Vorbesc Engleză, Franceză, Spaniolă și am cunoștințe medii de Italiană și Rusă. La nivel de citit și tradus mă descurc și în Germană și Greacă. Activitate profesională: Domeniul ecleziastic: Sunt preot din anul 1997.  Întâi am fost  la Parohia Gherăseni și din 2002 sunt preot la Parohia Sfântul Apostol Andrei din Cartierul Micro 14 - Buzău. Am primit toate gradele onorifice până la cel de iconom stavrofor, iar în perioada 2010-2014 am fost judecător la Consistoriului Mitropolitan. Conform celor relatate în lucrarea 500 de personalități buzoiene. Cea mai importantă realizare pentru cariera de preot este considerată a fi contribuția la construirea ansamblul bisericesc din Cartierul Micro XIV, în centrul căruia se află Biserica „Sfântul Apostol Andrei”. Domeniul didactic: Am fost cadru didactic la Seminarul Teologic, Liceul de Artă și Colegiul Economic Buzău. Am funcționat la Inspectoratul Școlar Județean Buzău. Am fost în echipa de conducere și în corpul de inspector. Am fost purtător de cuvânt al instituției, pe toată perioada activității, adică timp de 8 ani. Din 2010, am fost director la  Palatului Copiilor Buzău, Școala Postliceale Sanitare Buzău și Colegiul Nicolae Paulescu din Râmnicu Sărat. Domeniul  farmaceutic: Ca farmacist, activez, încă de la înființare, în cadrul lanțului independent de farmacii „Iris Pharm”. Activitate filantropice : Am acordat burse de studiu pentru elevi care au urmat cursuri universitare și postliceale în domeniul medical, premii literare și artistice în cadrul concursurilor de profil și am susținut ameliorarea situației materiale a unor familii sărace. De asemenea, am susținut financiar apariția cărților de debut ale unor autori tineri și lucrări ale unor scriitori consacrați. Am susținut financiar și apariția unor lucrări bilingve pentru comunitatea rromă. Activitate civică : Am candidat în două rânduri la Consiliul Local Buzău și am obținut două mandate de consilier independent (2008-2012; 2012-2016). Am fost președintele Comisiei de Cultură, Culte, Minorități, Sport, Sănătate şi Asistență Socială. Din poziția de independent, în anul 2012 am candidat pentru funcția de primar al Municipiului Buzău, clasându-se al doilea, după candidatul USL, obținând un procent de 30,5% din voturi, respectiv 17.404 voturi. Activitate publicistică: Sunt editor la Editura Omega, calitate în care am editat și tipărit la tipografia proprie un număr peste 500 de lucrări. Ca jurnalist am fost membru în comitetul de redacție, editorialist sau publicist la  Ziarul Lumina, Jurnalul National, Revista Teologică, Mousaios, Glasul Adevărului, Analele Buzăului, Opinia, Sănătatea Buzoiană, Cronica de Buzău, Educația creștină, Lacrima, Viața Buzăului, Șansa Buzoiană, Tezaur. Am fost realizator de emisiuni radio și televiziune. Sunt autor sau coautor al mai multor volume de eseuri, proză, spiritualitate, istorie, pamflet politic: 40 de rânduri, Marchitanii roșii, Prin grădina lui Ilf și Petrof, Monografia Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Comuna Gherăseni, Cuvânt spre Cer - antologie de poezie religioasă ( coautor), Prin spini, Lectura șoaptei, Pagini de istorie locală.  Afilieri:  Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bucureștii - Secția Proză. Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România - Filiala București Membru al Colegiului Farmaciștilor din România - Colegiul București Pasiuni Călătoriile, arta, creșterea animalelor și cultivarea plantelor.

1 comments On Casa de oaspeți

  • Impresionantă povestire! Și faptul că timpul a trecut atât de repede, încât ni se pare anacronică acea construcție, dar care era făcută după toate normele acelor zile. Să spună cineva care locuiește la casă, câtă osteneală și pricepere trebuie să pui ca să întreții, nu să construiești o casă.

Lasă un răspuns:

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Site Footer

Sliding Sidebar

Despre mine

Despre mine

Paul Iulius Negoita

Facebook