A învins tot la el în ogradă. Deși avea vreo 60 de ani, a jucat hochei și a învins cu echipa lui. Adversarii la judo îi întinde pe saltea din doi timpi și trei mișcări, urșii se lasă dresați, tigrii nu suflă când sunt vânați.
Nici artele nu-i scapă: cântă la pian, cântă la voce, dansează.
Un învingător, iar rușii și lumea întreagă trebuie așa să vadă, să creadă și să afirme.
Nimic rău în a fi învingător! Nimic rău ca Putin să fie cel mai bun la toate cele pe care le livrează. Doar că este cu adevărat cel mai bun? Este cu adevărat un învingător? Sau, pur și simplu, din comoditate, din slugărnicie, sau din diplomație a fost lăsat să câștige toate acele competiții, care de fapt nu spun mare lucru despre un bărbat de stat.
Nici măcar alegerile nu au spus mare lucru, atâta vreme cât contracandidații au fost asasinați.
Acum, la luptă, parcă nu mai este Putin cel Puternic. Are spirit de învingător, susținut de cei care-l lingușesc de ani de zile, dar s-a proptit în războiul vieții lui. Nu este un război al rușilor, este un război al lui, iar ucrainenii nu au mimat lupta precum echipa de hochei și nici nu aplaudat frenetic așa cum au făcut-o artiștii din sala unde Putin cânta la pian.
Pare-se că țarul nu a citit povestea cu hainele împăratului. Pare-se că haine nu mai are demult, dar nici copii în preajmă să-i zică.
Are cineva curajul să-i spună totuși adevărul, că, de fapt, nu este nici țar, nici învingător, ci doar un alintat al sistemului, care a început să se joace periculos, chiar și pentru cei care i-au acceptat ifosele de învingător?
…?
Retropelerinaje Buzoiene
Ceai de urzică
Fascinația rostirii
Recuperări istorice
Cuvant despre Cer
Daruri cu tâlc
