Schitul Ciobănoaia

Am trecut după aproximativ douăzeci de ani pe la Schitul Ciobănoaia . Incredibilă transformare. Totul pus la punct. Biserica și-a făcut din nou treaba!

Într-un timp relativ scurt, dacă-l circumscriem în istoria existenței lui Schitul Ciobănoaia a devenit ceea ce nu a fost niciodată. Atunci când a reînceput reconstrucția lui, a fost ca o regăsire. Exista, aștepta, era încă ținută în viața amintirea de către preoții din Valea Teancului, dar era nimic mai mult decât o biserică decrepită, cu giurgiuvele roase de timp, cu uși care se bazau mai mult una pe cealaltă decât de propriile balamale, cu streșini pline de vraful toamnelor.

A fost implantat atunci părintele Macarie David, dacă îmi aduc bine aminte, și a început lupta cu ambrozia crescută luxuriant și cu ploșnițele stăreției. 

Așa a fost prin 1998, cred.  Astăzi e o ordine perfectă. O evoluție pe cât de rapidă, pe atât de surprinzătoare. Locul are viață și mai presus de toate are viață spirituală. Simți ordinea lucrurilor și vezi cum cum se așază și în tine.

Schitul de află aproape de Buzău. Un indicator pe fond maroniu, din șoseaua care unește localitățile Vernești cu Merei, îți indică direcția. Drumul nu este asfaltat, dar este bun.

Locul poartă încărcătură istorică, asemenea întregii zone. După Vâlcea, în zona Buzăului erau cele mai multe schituri și mănăstiri. Parte dintre ele sunt date de istorii ca fiind domnești sau boierești. Evident, cele considerate a fi domnești au avut mereu întâietate în fața istoricilor, dar și a curioșilor. Unele sunt, pe la altele poate că a trecut os domnesc, iar altele au fost înnobilate astfel de povestitori, pentru le scoate în fața.

Și modesta biserică din bârne de la Ciobănoaia ne place să credem că este ctitorie domnească. Dicționarul Geografic, statistic, economic și istoric al județului Buzău ( 1892) așa scrie.

Ar fi fost adusă aici de la Schitul Sfântul Ilie din Săseni, de către Chiajna, soția lui Mircea Ciobanu (1545 – 1559 ).

Dacă a fost așa mutarea biserica de lemn, nu s-a făcut pentru că nu ar fi existat materiale să se construiască alta, ci pentru că, orice așchie dintr-o biserică are atingerea duhului și nu poate fi lăsată pradă timpului. Ruina și biserica nu se împacă și chiar ceea ce pare pentru totdeauna supus vremilor necruțătoare, renaște la un moment dat, ca schitul Ciobănoaia, care de pe la 1890 nu a mai avut preot propriu. Conform lui Bazil Iorgulescu fusese adusă aici în 1870.

Nu este este exclus ca la apariția inițială a bisericii din inima schitului să fi existat și o contribuție domnească. Buzoienii a fost implicați în lupta pentru putere, iar cei care ajungeau pe tron aveau legături economice prin părțile noastre.

Totuși, prezența Mircioaiei aici, unde și-a găsit locul pentru veșnicie  biserica cu hram de sfânt tămăduitor, Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, nu are susținere istorică.

Ctitorul bisericii, dar și al schitului pare a fi căpitanul de dorobanți Dragomir Băncescu, care-și doarme somnul veșniciei, împreună cu jupâneasa sa, în interiorul locașului de cult.

Boierul buzoian ar fi ctitorit biserica pe la sfârșitul secolului al XVII – lea, iar schitul  este atestat documentar pentru prima dată la 1700 sub denumirea de Apșoara ( arhiepiscopiabzvn.ro)

În anul 2007 – 2008, în incinta schitului s-a construit o nouă biserică cu hramul Sfântul Ierarh Teodosie, pentru a întări legătura dintre Buzău și Vrancea, județe aflate în componența Arhiepiscopiei cu sediul al Buzău și mai ales pentru a proteja vechia biserică, monument istoric.

Spuneam că Biserica și-a făcut treaba și a salvat mai mult decât un locaș de cult. A scăpat de la pieire o pagină de istorie. A fost destul de greu tocmai pentru că locașul de cult este monument istoric, iar soarta monumentelor istorice în România este cruntă. Sunt atâtea condiții pentru a le restaura și fonduri atât de nesemnificative, încât cele mai multe edificii mor așteptând intervenții care nu mai apar niciodată. Cei care judecă situația monumentelor istorice o fac pedant, la rece, și par a avea mai mult timp de reflecție pentru a îngădui refacerea, decât poate aștepta construcția. Biserica însă și-a refăcut monumentele, le-a restaurat și, ceea ce este cel mai important, le-a dat viață, treabă deloc ușoară, având în vedere criza de vocație monahală actuală.

Astăzi Ciobănoiaia  este un loc frumos, iar biserica veche stă în mijloc ca o inimă a tot ceea ce ce s-a construit.

E cale de câteva câteva zeci de minute de la Buzău, iar drumul neasfaltat până la schit nu este mai lung de 2 km. În duminici și sărbători Schitul Ciobănoiala  poate fi un prilej de rugă și de ieșire în natură, printre podgoriile Zoreștilor.

 

Date personale: Mă numesc  Iulius-Paul Negoiţă și sunt fiul al preotului Iulian Negoiţă şi al Anicăi, de profesie economistă. M-am născut în comuna Vintilă-Vodă, la data de 19 iunie 1975 și sunt căsătorit cu Mirela, din anul 1997. Avem doi copii, Matei  și Andrei. Referințe studii: Am absolvit Seminarul Teologic „Kesarie Episcopul” din Buzău și sunt licențiat al Facultăților de Teologie ( Patriarhul Iusitian) și Farmacie (Carol Davila) Am urmat şi cursuri de formare în  Islanda, Cipru, Marea Britanie, Letonia  și  Germania. Am obținut, în 2002, titlul de doctor în Teologie la Universitatea  București. Vorbesc Engleză, Franceză, Spaniolă și am cunoștințe medii de Italiană și Rusă. La nivel de citit și tradus mă descurc și în Germană și Greacă. Activitate profesională: Domeniul ecleziastic: Sunt preot din anul 1997.  Întâi am fost  la Parohia Gherăseni și din 2002 sunt preot la Parohia Sfântul Apostol Andrei din Cartierul Micro 14 - Buzău. Am primit toate gradele onorifice până la cel de iconom stavrofor, iar în perioada 2010-2014 am fost judecător la Consistoriului Mitropolitan. Conform celor relatate în lucrarea 500 de personalități buzoiene. Cea mai importantă realizare pentru cariera de preot este considerată a fi contribuția la construirea ansamblul bisericesc din Cartierul Micro XIV, în centrul căruia se află Biserica „Sfântul Apostol Andrei”. Domeniul didactic: Am fost cadru didactic la Seminarul Teologic, Liceul de Artă și Colegiul Economic Buzău. Am funcționat la Inspectoratul Școlar Județean Buzău. Am fost în echipa de conducere și în corpul de inspector. Am fost purtător de cuvânt al instituției, pe toată perioada activității, adică timp de 8 ani. Din 2010, am fost director la  Palatului Copiilor Buzău, Școala Postliceale Sanitare Buzău și Colegiul Nicolae Paulescu din Râmnicu Sărat. Domeniul  farmaceutic: Ca farmacist, activez, încă de la înființare, în cadrul lanțului independent de farmacii „Iris Pharm”. Activitate filantropice : Am acordat burse de studiu pentru elevi care au urmat cursuri universitare și postliceale în domeniul medical, premii literare și artistice în cadrul concursurilor de profil și am susținut ameliorarea situației materiale a unor familii sărace. De asemenea, am susținut financiar apariția cărților de debut ale unor autori tineri și lucrări ale unor scriitori consacrați. Am susținut financiar și apariția unor lucrări bilingve pentru comunitatea rromă. Activitate civică : Am candidat în două rânduri la Consiliul Local Buzău și am obținut două mandate de consilier independent (2008-2012; 2012-2016). Am fost președintele Comisiei de Cultură, Culte, Minorități, Sport, Sănătate şi Asistență Socială. Din poziția de independent, în anul 2012 am candidat pentru funcția de primar al Municipiului Buzău, clasându-se al doilea, după candidatul USL, obținând un procent de 30,5% din voturi, respectiv 17.404 voturi. Activitate publicistică: Sunt editor la Editura Omega, calitate în care am editat și tipărit la tipografia proprie un număr peste 500 de lucrări. Ca jurnalist am fost membru în comitetul de redacție, editorialist sau publicist la  Ziarul Lumina, Jurnalul National, Revista Teologică, Mousaios, Glasul Adevărului, Analele Buzăului, Opinia, Sănătatea Buzoiană, Cronica de Buzău, Educația creștină, Lacrima, Viața Buzăului, Șansa Buzoiană, Tezaur. Am fost realizator de emisiuni radio și televiziune. Sunt autor sau coautor al mai multor volume de eseuri, proză, spiritualitate, istorie, pamflet politic: 40 de rânduri, Marchitanii roșii, Prin grădina lui Ilf și Petrof, Monografia Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Comuna Gherăseni, Cuvânt spre Cer - antologie de poezie religioasă ( coautor), Prin spini, Lectura șoaptei, Pagini de istorie locală.  Afilieri:  Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bucureștii - Secția Proză. Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România - Filiala București Membru al Colegiului Farmaciștilor din România - Colegiul București Pasiuni Călătoriile, arta, creșterea animalelor și cultivarea plantelor.

1 comments On Schitul Ciobănoaia

  • Articolul postat este complet eronat. Cele mai crunte aberatii pe care le-ai putut posta cu privire la biserica de mir Ciobănoaia din lipsa documentării. Fă cercetare la Academie înainte să scrii prostioare

Lasă un răspuns:

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Site Footer

Sliding Sidebar

Despre mine

Despre mine

Paul Iulius Negoita

Facebook