De obicei nu citesc fără să am creionul în mână. Mereu este ceva de păstrat. Cartea Ecaterina cea Mare – memoriile unei țarine care a schimbat lumea m-a prins nepregătit cu magicul instrument de scris. Inițial credeam că la primul gând vrednic de reținut mă voi opri și voi amâna lectura până când voi avea condiții propice. Nu a fost nevoie, iar motivul nu a fost lipsa ideilor interesante, ci o oarecare unitate a cății pe care nu poți destructura cu creionul.
Cartea se citește repede pentru că este scrisă simplu. Spiritul practic al autoarei reiese și din scris, nu doar din modul în care și-a exercitat puterea.
De aceea am numit-o carte de un zbor, pentru că, timpul unui zbor – e drept, nu cel mai scurt – este suficient pentru a termina cartea de memorii a puternicului personaj.
Cartea este bună pentru că redă modul în care s-a copt pentru istorie Ecaterina cea Mare. Nu a fost fiică de os domnesc și nu a avut o copilărie și o viață ușoară, însă și-a dorit tronul, l-a obținut și a știut ce să facă cu el.
Ecaterina cea Mare – memoriile unei țarine care a schimbat lumea, nu trebuie ratată, mai ales că la baza ei și la baza formării personajului au stat lecturi mari, precum Vieți Paralele, a lui Plutarh.
Uneori accesul la torn a fost o întâmplare, alteori un blestem. La Ecaterina a fost premeditare și îndelungă pregătire, inclusiv intelectuală și spirituală.
Răbdarea, inteligența, cultura, determinarea, voința și mai apoi priceperea sunt calități care au făcut dintr-o nemțoaică născută în Polonia un mare conducător al rușilor.
A devenit astfel parte din istoria Rusiei și din cea universală, iar începutul drumului ei este bine de găsit în propriile-i vorbe.
Or fi doar amintiri convenabile, nu știu! Oricum, merită citită cartea pentru a vedea cum cresc oamenii mari.